Acum nu ne vezi: mai bine ascultă-ne


Mi-e teamă – groază, aș putea spune – de felul în care oamenii își sărăcesc tot mai mult de semnificații faptele. Ele nu mai au nimic de comunicat într-ale ideilor, sunt doar evenimente de gestionat contabilicește, precum soldurile din balanțe. Nu s-a întâmplat nimic. N-ai văzut bine. Ai înțeles greșit. Ochiul tău e rău.

Așa că dacă se întâmplă cumva, nu știu cum, ca pentru tine totuși o astfel de faptă să aibă o semnificație, tu ești problema. Ar trebui să știi că istoria nudă, deparazitată de motivații și explicații, ne spune doar ce se întâmplă, nu și de ce s-a căznit ea să ne aducă pe cărarea asta. Cam asta crede și Hawking despre rostul istoriei apariției Universului. Tristă asociere.

Aș putea să înțeleg o astfel de patologie într-o lume care și-a devorat sistematic propriile mituri, o lume lipsită de verticalitate din pricină că, în funcție de circumstanțe, toate sunt fie profane, fie sacre. Dar nu este asta lumea în care vreau eu să trăiesc, nici cea pe care le-o doresc copiilor mei. De aceea, deschid ochii.

Nu pot să închid ochii în lumea lor. N-o vreau. Refuz să cred că este cea mai bună posibilă, măcar pentru faptul că se mai trezește câte o voce din afară să ne aducă aminte că există viață și în afara ghettoului. Mai găsim din când în când, prin harul lui Dumnezeu, o busolă care să ne arate unde este cu adevărat nordul. Ce bine! Altfel, nu vom avea habar nici unde suntem, nici încotro ne îndreptăm. Altfel, am fi și proști, pe lângă că suntem săraci, orbi și goi.

De aceea, nu accept alifia lor.

Asemeni unui soț prins în adulter care se explică în fața evidențelor cu ”lucrurile nu sunt ce par a fi”, ei încearcă să ne păcălească, să ne spună că nu s-a întâmplat nimic: Nu te uita la exterior, nu lua seama la cele ce ți s-au așternut pe retină: noi am făcut de fapt cu totul altceva. Înțelegi, prietene, noi nu am făcut nimic.

Asta e problema, dragii mei: când faptele noastre nu mai înseamnă ceea ce mărturisesc ele, când toată încărcătura lor pedagogică este înăuntru – sau cum le place unora să zică … ”în inimă” – suntem ca lumina aceea de supt oboroc. Nu, greșesc: suntem chiar oborocul.

1 comentariu

  1. …dintr un anumit punct de vedere biblic atit V.P. cit si P.N.sint personaje publice pentru care trebuie sa te rogi…de afara ,mai ales din nord,agitatia evanghelicilor din Romania din pricina unor intilniri ce par indecente,pare copilareasca…oricum stiu ei ce fac…sau ce au facut…la ora actuala in Romania orice e subiect de scandal pentru orisicine…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s