Sunt ieri ce-am fost încă de mâine (7)


Episoadele anterioare pot fi citite AICI 1, AICI 2, AICI 3, AICI4 , AICI5 și AICI.

Pentru mine a fi este o realitate care transcede curegerea timpului. Sunt ce am iubit odată, un compromis gramatical pe care îl accept cu anumite rezerve, dar, în același timp, sunt cel ce voi iubi mâine, fără a cunoaște în toate detaliile forma acelei iubiri; obiectul ei – Dumnezeu, împreună cu cele izvorâte din a Sa iubire – rămâne, se înțelege, nenegociabil.

Mă recomandă, în fiecare clipă, certitudinile pașilor deja făcuți și promisiunile cărărilor pe care le voi străbate mâine. Trecutul, prezentul și viitorul definesc treimea ființei mele, de-o unică esență, totuși numărabilă, unitară, totuși facil deconstruibilă pe o banală axă a timpului. Acum nu există, trăim doar un prezent, de fapt, un compromis de perspectivă asupra unor simultaneități pe care, cu tot avansul tehnologic de care dispunem, nu îl putem gestiona cu adevărat.

De aceea, da, sunt ieri ce-am fost încă de mâine …

Numai așa pot înțelege, de pildă, paradoxul întâmplării cu femeia păcătoasă care îi spală Mântuitorului picioarele cu părul ei. Cui i se iartă mult, îi spune Hristos lui Simon, iubește mult. A zis bine Învățătorul: asta e ordinea firească a lucrurilor. Este o iubire cauzată de atingerea Lui. Cum va spune apostolul mai târziu, iubirea Lui o precede pe a noastră. Numai că femeia asta nu știe teologie. Dacă e să fim cinstiți, nici nu prea știe ce face, căci nu așa se vine, prin gesturi atât de nepotrivite, la un Sfânt Mântuitor. Cine este ea? Ne-o spune chiar El: e o femeie care a iubit mult, și din acest motiv păcatele ei îi sunt iertate. Oh, da: sunt convins că unii dintre noi suntem în stare să descoasem toată pânza acestui minunat tablou și să punem lucrurile în ordine, așa, ca-n manualele noastre sistematice. Totuși, pentru Hristos ea este acolo întreagă, cu un trecut din care tot ce  rămas e iubirea, cu acest acum prețios în care păcatele îi sunt iertate și cu un viitor în care pacea o va însoți pe cale. Ea este ieri ce-a fost încă de mâine: o păcătoasă iertată cum nu se poate închipui, într-o iubire care nu poate fi explicată decât prin originea ei în Izvorul ceresc sau, pentru cei mai cârcotași, ex nihilo, asemeni genesei întregului Univers. O femeie binecuvântată cu nădejdea păcii aceleia care întrece orice pricepere.

Axa timpului nu este de nici un folos aici. Trecutul, prezentul și viitorul nu se mai definesc pe ceas: ele devin categorii ale existenței. Când spun am iubit, nu mă refer la o realitatea a zilei de ieri, ci la un fundament al vieții mele care precede întodeauna în viața mea trăirea prin credință, în fericita nădejde a învierii, care mă va însoți și mâine și poimâine până în veșnicie. Sunt ce-am iubit, ce cred, ce voi spera, repet, realități de o unică esență ale existenței mele, inseparabile, totuși numărabile, neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite.

Viitorul ne obligă, ne constrânge cu încăpățânare să nu ne dezicem identitatea, să fim mâine materializarea credinței de astăzi, a iubirii de ieri. Suntem ceea ce nu s-a arătat încă. Acest lucru nu trebuie să ne sperie, dar ne responsabilizează; vrem să creștem, să nu rămânem pe loc, să fim transformați după Chip, dar vom fi aceleași roade ale iubirii Tatălui, ale lucrării Fiului și ale intimei atingeri a Duhului Sfânt. Eu unul nu mă delimitez – nici nu am cum – de nici vreuna din schimbările care vor avea loc în mine; nu uitați, însă, că materialul care mă va revela mâine în ochii voștri este deja în mine acum, așa cum a fost încă de când am venit pe lume. ”Eu sunt” reprezintă, pentru fiecare dintre noi, o întreagă poveste, cunoscută în întregime doar de creatorul ei. Suntem povestirea lui Dumnezeu: bucuria acestei uimitoare și paradoxale mântuiri din spațiul mult prea îngust al coliziunilor explicate atât de bine de savanți nu ni-l vor putea fura nici teroriștii, nici detractorii credinței (de orice teapă ar fi aceștia), nici puterile acestui veac, nici cele ale veacului viitor …

(va precede și va urma, poate)

Anunțuri

Un gând despre “Sunt ieri ce-am fost încă de mâine (7)

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s