Exercițiu de respirație


Glorificarea lui Dumnezeu … Cumva am impresia că o privim ca pe o activitate – una sfântă, fără îndoială – ca pe o datorie supremă încredințată nouă, oamenilor, de către Cel ce – iarăși, pe temeiuri incontestabile – e vrednic de toată gloria, care nu-Și va da slava nimănui șamd.

Totuși, observ pe paginile Scripturii că atunci când Dumnezeu este glorificat, toată Creația intră într-o uimitoare stare de frenetică odihnă: Universul tremură, zidurile sunt sfărâmate, inimile sunt umplute de bucurie, morții ies din morminte, prinșii de război sunt eliberați, păcătoșilor li se vestește Evanghelia. Pentru că glorificarea lui Dumnezeu este viață; moartea este incapacitatea de a mărturisi frumusețea lui Dumnezeu, o înglodare fără speranță în sluțenia atotsuficienței ființei distorsionate de păcat, topindu-se în uitare față de Creatorul ei.

Bucuria proslăvirii este însăși bucuria de a trăi. Respirăm cu nesaț fiecare reflexie divină care coboară printre ceruri pentru a se odihni în oglinzile inimilor noastre. Apoi expirăm lumina Lui în bezna acestei lumi. Trăim.

Nu-i dăm nimic lui Dumnezeu prin faptul că Îl glorificăm, ”doar” ne trăim cu adevărat viețile, acele părți ale lor care cu adevărat contează.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s