Închinare necondiționată


Atunci când gândești închinarea în termenii cauzalității – pentru că tu I te închini într-un așa fel, El îți va răspunde în cutare fel – sau ai datoriei creștine ce trebuie îndeplinite numaidecât, gândește-te cum ar fi să-ți privești relația cu o persoană pe care o iubești în termenii unei astfel de cauzalități: pentru că îmi dai, eu îți răspund … Ce săracă ar fi!

Eu n-am găsit încă nicăieri în Biblie pe cineva care să-și explice închinarea, capabil să-i poată evidenția astfel de resorturi: mă închin pentru că sunt creștin, pentru că așa e frumos, pentru că Dumnezeu e vrednic de închinare, e o poruncă, c-așa-i obiceiul șamd. Există un (singur) Dumnezeu și numai Lui îi aduc închinarea mea. Mai mult de atât nu am găsit în teologia marilor oameni ai Scripturii. Pe restul … le-am adăugat noi, atunci când nu am mai fost siguri dacă mai trebuie să facem asta, că doar s-a făcut suficient până acum …

Închinarea este poate singurul act pe care îl putem săvârși în acest Univers în afara condiționărilor cauzale. Ne închinăm. Nu ca efect al unei cauze, nici ca o cauză a unor predictibile (și dorite) efecte. Când ne închinăm, ne pierdem în afara agorelor spirituale ale acestei lumi, pentru a experimenta inexplicabila necondiționare. Sau îndrăgostire. Care tot necondiționată este, în ciuda milioanelor de motive pe care ni le șoptim între noi, în taină, mărturisindu-ne iubirile …

A nu se confunda – nici închinarea, nici continua îndrăgostire – cu iubirea, căci ea este întotdeauna condiționată de cine ești, de cine este …

Anunțuri

5 gânduri despre “Închinare necondiționată

  1. Văd că eşti pus pe ,,îmburdat munţii” !!!! Între atâtea ,,tehnici de închinare” , între atâtea ,,treziri spirituale” , te-ai găsit să … Cine ştie , poate să … Oricum , eu îţi mulţumesc pentru cele scrise !

    P.S.

    La o stare de vorbă între prieteni , unul dintre ei , baptist, mi-a zis să argumentez de ce îmi iubesc religia , de ce sunt ortodox ? M-am uitat prostit şi am întrebat la rândul meu :

    – Cum să fac asta ?

    Nici acum nu ştiu , însă ceea ce ştiu clar e că nu mi-e dragă pentru învăţătura ,,beton” , ci mai degrabă pentru felul copilăros de desfăşurare a actului liturgic … Ceva în genul preoţilor babilonieni care săreau şotronul … Auzi , să-ţi argumentezi o afinitate sufletească …

    -Te iubesc pentru că …. !
    – Numai pentru că …. mă iubeşti ?
    – Da !
    – Inseamnă că tu nu mă iubeşti , pentru că …!

    Zicea un Sfânt Părinte :

    Dacă cineva mi-ar demonstra că Hristos nu este Adevărul , eu tot lângă Hristos aş sta !!!

    Au început acele vremuri , Dyo , au început ….. Şi e bine că au început ! Pentru că ……!

    1. Da, Florin, cred că vin vremuri în care ne vom alipi de Dumnezeu împotriva tuturor circumstanțelor, din nici o altă cauză anume, decât din cea că Hristos ne-a făcut copleșit cu har după har, iar noi nu știm ce altceva am putea face lumea asta …

  2. …inchinarea adevarata este in duh si adevar…altarul este mai mare decit jertfa…daca eu i au jertfa care este Christos si o pun pe altarul sufletului al sentimentelor ,inchinarea mea este draceasca…adevarata inchinare nu are nimic de a face cu senzatiile artistico culturale ale propriului meu suflet plin de falsa evlavie ci de cunoasterea Dumnezeului Celui Viu…Dumnezeu ii cunoaste pe ai Sai iar oile Lui cunosc glasul Sau…

    1. Bine punctat , domnule Marcel , foarte bine punctat :

      ,, … daca eu iau jertfa care este Hristos si o pun pe altarul sufletului, al sentimentelor …” , mai departe nu-mi permit sa gandesc asa ca dumeavoastra si nici sa dau verdicte categorice pentru ca si raul in Lume a fost ingaduit tot pentru indreptare si desavarsire !

      Insa prima parte , ideea emisa de dumneavoastra este geniala , ingenioasa de-a dreptul ! Pentru ca si ingerul de lumina a cazut nu pentru ca a vrut sa fie ca si Dumnezeu ci pentru ca a vrut sa fie ca si Dumnezeu fara Dumnezeu , a vrut sa-i demostreze lui Dumnezeu de cat de mult poate el sa iubeasca , o demostratie cu cosecinte ireversibile …

      Intentia Luceafarului de Dimineata n-a fost rea , rea a fost abordarea … La fel si ce-ati spus dumneavoastra , abordarea e cea care da tonul … Din punctul meu de vedere , sa-si dea Dumnezeu Fiul sa moara pentru mine , consider ca e cea mai mare nedreptate care s-a putut comite vreodata ! Pentru unul ca mine ??? De-aici pornesc eu cu straduinta de-a intelege cele sfinte si tot aici ma intorc cand am impresia ca am inteles cate ceva … Acesta este pentru mine echilibrul , nebunia de la limita cunoasterii … e o ,,nebunie” sa moara Dumnezeu pentru Om ….!!!

      1. …Luceafarul stralucitor de dimineata este Isus…sau luminatorul cel mic….luceafarul de seara sau luminatorul cel mare a fost Lucifer…de aici poti sa faci o paralela intre fiul cel mare si cel mic din pilda fiului risipitor…daca iti permiti…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s