Rit, realitate sau moarte?


E paradoxul care ne va însoți necontenit în viață, în momentele acelea în care tatonăm vremurile fără de început: îi este dat ritualului harul să ne anestezieze emoțional, să ne piardă în deșertul formelor, să ne apropie de moartea obiectelor, prin suprasaturare, desigur, și, tot datorită neobositei reactualizări, să ne impregneze ființele cu un inefabil dar plin de vitalitate sens al realității. Murim încet, făcând aceleași lucruri; în același timp, însă, înflorim primăvăratec prin lumina ce se revarsă peste uitarea noastră, în timpul ce se împresoară și ne poartă printre clepsidre, dincolo clipele zilei …

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s