Hoțul care strigă ”Hoțul!”


Nu știu dacă să dau curs oripilării în fața hâdei ipocrizii cu care își protejează mincinoasa-i onoare sau să-mi ascult mila pentru un suflet care nu se va putea pocăi în absența unei sincere introspecții asupra propriilor (re)acțiuni. Să înțeleg, eventual, că este nebunia celui care crede că își poate răspândi, prin vorbe, putoarea-i de parazit, cu totul nefolositor grădinii lui Dumnezeu, celor de care îi este atât de frică, departe fiind de calea regească …

Anunțuri

4 gânduri despre “Hoțul care strigă ”Hoțul!”

  1. Cum nu există ceva cu totul nefolositor grădinii lui Dumnezeu, nebunia respectivă îşi are de fapt rădăcina în înţelepciunea Lui tainică. Iar „eventual” devine „desigur”. Rămâne problema fricii şi cea a virgulelor. Acestea, îndelung studiate, pot răspândi incertitudini asupra diverselor moduri în care se pot atribui subiecte propoziţiilor ce le separă. Mi-e teamă că şi o astfel de incertitudine, folositoare, pleacă tot din înţelepciune. Căci cine oare se află deja pe calea regească?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s