diem


Cunoști senzația aceea, încă din pruncie: ești presat să trăiești pregătindu-te pentru altceva, sezon după sezon: mergi la grădiniță ca să înveți cum să te comporți între oameni „când vei fi mare”, pentru ca apoi să tragi tare la școală în ideea că vei merge la un colegiu bun și vei dobândi o profesie, pentru ca apoi să-ți faci o carieră și, desigur, un rost în viață, eventual îți vei propune prin toate astea să schimbi un colț de lume după planul din vecii, pentru ca apoi … Știi însă că vine ziua când toate acestea vor fi past tense: atunci nu vei mai putea spune pentru ce ai trăit, de fapt.

Atunci înțelegi că ai priceput prea puțin din valoarea prezentului. Ai trăit în permanență pentru altceva, pentru alte clipe, pentru alte locuri. Ai trăit pentru cer, zici, numai că drumul într-acolo este pavat cu mulțimea inefabilă de acum-uri adunate cu credincioșie în inima ființei iubitoare de semeni. Paharul de apă întins celui însetat, mângâierea adusă celui oropsit, lacrima de pe obraz, unduindu-se în armonie cu cea a celui care suferă …

Ne refuzăm cu încăpățânare bucuria prezentului, pentru cea de sus, fără să ne dăm seama că cele două sunt una și aceeași.

Nu trebuie să fie așa. Nu trebuie să ne irosim în clipe care se pierd în mângâierea facilă a unui orizont niciodată atins. Viața creștină, pentru că se trăiește în timp, este izvorul un permanent paradox al întristării și celebrării, al despărțirii și al regăsirilor, al morții și al germinării în slavă. E veșnicie și devenire, deopotrivă. E ce va arăta mâine, din ceea ce ne-a fost arătat ieri … Fără preget.

Nu ai scopul vieții tale în permanență înaintea ta, undeva în viitor, ci Îl trăiești chiar acum, clipă de clipă. E o stare a paradoxului, pentru că alergi ca să câștigi premiul, dar, în același timp, trăiești ca și cum alergarea este ea însăși o parte importantă a destinului tău. Fiecare clipă e un scop în sine, circumscris celui pe care îl urmezi în veșnicie. Aduni acum snopi prețioși în Împărăție, în timp ce în tine se adună Cerul.

Să poți spune ”Pentru asta m-am pregătit”. Clipă de clipă. Mă gândesc că e și acesta un fel de a înțelege sfințirea.

Anunțuri

4 gânduri despre “diem

  1. Se cheama mistica ortodoxa ceea ce-ai spus tu , cunoasterea ascunsa in taina initiatica a religiilor misterelor, intelepciunea de la umbra piramidelor , misterul din Sfanta Sfintelor , toate din aceeasi ortodoxie , cea a sufletului mirat de imensitatea coplesitoare a unui infinit fascinant !

    Stii unde vad eu piatra de poticnire , ca pana la urma toti suntem striviti de imensitatea eternitatii ..? Durerea e ca incercam sa traducem aceasta eternitate in loc s-o luam asa cum e ea , eterna … O ingradim intr-o definitie pe care o memoram ca sa n-o uitam …., dar prin aceasta am comis cea mai mare greseala , mare cat o eternitate , am ingradit eternitatea intr-o definitie refuzand sa privim dincolo …. de ceea ce-am gandit despre nemarginit ! Doar putin suflet dac-am arunca in eter , ar veni eterul peste sufletul nostru si ne-am trezi ca marele rege David , dansand ca niste copii inaintea Chivotului Legamantului !!!

    1. În cazul nostru, al creștinilor, n-aș zice „striviti”, ci amăgiți; trăim ca și cum trecerea acesta prin lume n-ar fi parte din „viața adevărată”, ci anticamera, umbra adevăratei realități. Cu consecințele de rigoare; pe unele am încercat să le sugerez în postare.

      1. Atata timp cat inca ne punem problema mantuirii si ne mai doare inca o fapta rea pe care am facut-o , eu tot pe ,,striviti” mizez ! Ca orbecaim ca bezmeticii si dam unii peste altii incalcindu-ne in gandiri, asta e , ne-am speriat ca ne-am pierdut sufletul … Caldiceii sunt problema , Dyo , cei care sunt convinsi ca ei deja sunt in Rai ! E mai rau decat situatia celor ,,predestinati” spre rau , pentru acestia din urma resemnarea s-ar putea sa fie un inceput al unei smerenii generatoare …

        Zicea un Sfant Parinte :

        ,,NIMIC DIN CEEA CE N-ATI TRAIT AICI NU VETI TRAI DINCOLO !

        Deci aici ca si-acolo …. Poate de-aia imi plac bancurile ….!? 🙂

        P.S.

        Dyo , tot am vrut sa te-ntreb ! Ce-o fi cu Agnusstick , n-a mai comentat demult pe blog la tine ? Ii simt lipsa, sincer ! Ciudate legaturi mai creaza si Netul asta …. Simpatii pentru oameni pe care ii cunosti doar din cuvinte … Interesant !

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s