Fanatism și responsabilitate


Opusul fanatismului nu este toleranța, tradusă adesea prin trecerea cu vederea a inconveniențelor, ci responsabilitatea asumată întru binele aproapelui. Acesta este adevăratul curajos, cel ce caută cu încăpățânare bine aproapelui său, cu riscul de nu fi înțeles adesea. El își alătură voia sa, într-o asumare necondiționată a tuturor consecințelor ce vor decurge din asta, hotărârii divine. „Căci s’a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă” zic apostolii. N-a fost o decizie unilaterală.

Fanaticul nu are curajul să acționeze în nume propriu; va invoca întotdeauna ca motivație exclusivă a crimelor sale voia dumnezeului său. El nu vrea nimic de la sine, decât, eventual, să fie recunoscut ca un altruist: nu urmărește nici un interes personal prin ceea ce face, ci se dedică cu trup și suflet unei sfinte cauze care transcede în semnificații minuscula trecere a fiecăruia dintre noi prin profanitate.

Paradoxal, e nevoie de un anume fel instinct de proprietate asupra responsabilității ca resort al unei ultime bune cumpăniri în relație cu cei din jur, în special cu vrășmașii. Neemia le cerea oamenilor pe care îi conducea în zidire să ia aminte la măreția lui Dumnezeu și să lupte pentru ceea ce le aparține. Păzindu-le pe cele ale lor, se îngrijeau de cele ale lui Dumnezeu. Cain, ucigașul, este omul religios gata să-I jertfească lui Dumnezeu roadele muncii sale, dar care nu-și asumă datoria sacră de păzitor al fratelui său. Din acest motiv poate că l-a ucis pe Abel, din fanatism. Nu l-a putut păzi de propria-i gelozie. Destinul său, ca al oricărui fanatic, este înstrăinarea de lumea Celui ce l-a creat și pentru care pretindea că luptă.

Atunci când nu înțelegi ce ți s-a dat, ce grădină ți-a încredințat Făcătorul tău ca s-o lucrezi și s-o păzești, când ai în inimă doar ce îți pune Domnul sau oarba joacă a materiei, nu și ce ai judecat tu, ai toate șansele să fii un fanatic. Unul creștin, poate. Sau ateu. Nici nu e chiar atât de mare diferența.

Anunțuri

3 gânduri despre “Fanatism și responsabilitate

  1. Toti invatam sa ,,zburam ” dar putini au curajul sa-si dea cu adevarat drumul in ,,hau” ! Restu …… suntem doar cu teoria ,,zborului” . Atat de mult am aprofundat-o incat chiar suntem convinsi ca si noi stim sa zburam …. Si totusi nu indraznim sa ne aruncam ….

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s