Porunca povestirii


Sursa fotografiei: http://www.vice.com/ro/read/biserica-l-da-jos-pe-sfantul-gheorghe-cu-legea-in-mana-651
Sursa fotografiei: http://www.vice.com/ro/read/biserica-l-da-jos-pe-sfantul-gheorghe-cu-legea-in-mana-651

Degeaba, dragul meu, tot nu pricepi: poveștile aproapelui tău sunt sacre. Așa este el lăsat de Dumnezeu pe pământul ăsta. Așa ești și tu. El trăiește ca și cum toate aceste semne ar însemna ceva. Dar și tu trăiești tot în acest fel.

Cred că ratăm fără grație over and over again aceeași țintă a poruncii toleranței. Nu este (doar) vorba despre a-l accepta pe cel de lângă tine, ci și de a-i recunoaște dreptul la a-și trăi propria poveste. Aici se complică lucrurile. Pentru că nu existăm pur și simplu în afara unor contexte; ne definesc spațiile sacre și clipele de eternitate pe care le furăm agitației de zi cu zi. Suntem ceea ce povestim, trăim ceea ce ni se povestește, iubim ce s-a întâmplat, credem ce este, sperăm ce va fi. Faptul că se insistă în societatea nostră pe toleranță și acceptare exclusiv pe făgașuri noetice sociale – culoarea pielii, apartenența la o anume entitate socială sau religioasă, preferințe sexuale – nu ne arată altceva decât că încă nu știm ce este omul. Rămânând închistată încă în convenții, preferințe și detalii genetice antropologia zilelor noastre l-a redus pe om la o condiție inferioară primatelor din care evoluționismul pretinde că ne-am trage rădăcinile. Omul este orice vom putea spune despre el privindu-l din exterior. Nici vorbă de poveste, de devenire, de sens. Bleah!

Pe de altă parte, să nu ne facem iluzii. Nu cred că vom reuși vreodată să ne acceptăm pe deplin, nici ca persoane, nici ca purtători de istorii. Dar merită să încercăm. De aceea, să trecem cu trafaletul peste imaginea cea veche și să o luăm de la capăt, de data asta respectând canoanele. Mâine, poate că un altul își va așterne pe zid propria-i poveste. Și iar o vom lua de la capăt! Nu-i nimic, vopsea este, imaginație de asemeni, iar de canoane nu ducem lipsă. Totul e să luăm aminte la istorie, la sensuri, la semnificații. Floare la ureche …

Iubește-ți aproapele, ca pe propria poveste.

Anunțuri

2 gânduri despre “Porunca povestirii

  1. Greu cuvant , foarte greu , dar iti multumesc pentru el !

    Demult , am audiat o predica intr-o biserica baptista , apoi o alta intr-una greco-catolica …, mai multe predici cu aceeasi tema in propria-mi biserica ! Toate erau impotriva a ceea ce ai spus tu ! Pentru tot ce ai spus tu ei aveau si au doua expresii :NEW AGE si SECULARIZARE

    Oamenii se tem , Dyo , se tem mai ales de cand biserica a ales sa inlocuiasca Iubirea cu Pedeapsa ! Vesnica , dupa cum bine stim ! Apropo stii care este traducerea originala a cuvantului ,,erezie” ? ALEGERE ! De luat aminte …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s