Bucuria regăsirii


Trăim într-o atât de cruntă trivializare a simțurilor, prin excese, încât, paradoxal, simțim tot mai puțin. Ne irosim în senzații provocate artificial și nu mai suntem capabili să le recunoaștem pe cele autentice, care ne apropie. Am renunțat la depeșe, apoi la cabluri; acum suntem wireless. În curând ne vom invada unul altuia gândurile și visele pe culoare de nepătruns undelor. Atunci, presupun, nu vom mai avea nevoie deloc de simțuri, căci vom fi una cu mediul în care trăim.

Deocamdată, încă mai putem păstra distanțe. Ne separă tastaturi, ecrane, interfețe. Cum se face, totuși, că ne (re)găsim unii pe ceilalți? Un posibil răspuns, în Perfect Sense (2011):

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s