Evanghelia după Monte Cristo sau „Dumnezeu crede în tine”


Nu, v-o spun cât se poate de limpede, Isus Hristos n-a zis că „în cine cred Eu, are viața vecinică”. Nu găsim pe paginile Scripturii vreun autor care să implice că „Dumnezeu crede în tine”. Dar a zis-o Părintele Faria în filmul The Count of Monte Cristo (2002), iar apoi, epigonic, Iosif Țon într-un clip care probabil că face mai multe furori decât merită, tocmai din pricina acestui mesaj excentric. Recunosc, astfel de afirmații îmi smulg cel mult un zâmbet amar. Cei ce s-au perindat prin cercuri carismatice înțeleg asta: este genul de mesaj care prinde în astfel de medii. Chiar și metodologia este similară: se agață o omilie cu un profund caracter devoțional de câte un verset citit și interpretat în moduri surprinzătoare, fie pe ideea „de fapt, în original, spune altfel”, fie pe asocieri semiotice bine meșteșugite, fie pe sentimente care izbucnesc meteoric în pustia de moarte a pasiunii care însoțește cam tot ce mâzgălim pe pereții lumii în zilele astea. De aceea, cred că și în absența unei expertize în domeniile care pot ajuta la elucidarea sensurilor unui verset ca Galateni 2:20, un enoriaș cu scaun la cap va intui – corect, zic eu, alături de majoritatea exegeților acestor rânduri – că nici pe departe autorul n-a intenționat să ne vorbească acolo despre credința lui Dumnezeu în om.

Nu interpretez, nu calc pe un teritoriu care nu-mi e pe măsura pasului dobândit în pregătirea-mi, nu sunt de capul meu (am învățat asta de la prietenul Vasile). Sunt omul din bancă, în primele rânduri. Și sunt, ca de obicei, nedumerit. Ce se întâmplă dacă eu nu cred că Dumnezeu crede în mine? Mai funcționează versetul?

Anunțuri

12 gânduri despre “Evanghelia după Monte Cristo sau „Dumnezeu crede în tine”

  1. nu contează că tu nu crezi. dumnezeu e mai tare. credința lui e mai tare ca și ne-credința ta. totul îi este posibil. n-a zis calvin că nimeni nu poate rezista harului lui? aici e vorba de super-har pentru cei aleși și predestinați.

    așa pică unii la găselnițe. gîdilarea!

  2. Nu se întâmplă absolut nimic, câtă vreme nu există o întrebare… în oglindă! Dar s-ar putea să apară o sancţiune pentru „atingere adusă renumelui” 😉
    Foarte corectă, în schimb, afirmaţia referitoare la procedurile din cercurile carismatice…

      1. Cheia mea hermeneutica pentru CHESTIUNEA ZILEI este urmatoarea: exista vreo argumentare pentru ca un om sa fie numit „individ absolut toxic”?

    1. Nu știu: poate că nu are nimeni curajul, interesul sau capacitatea să o facă. Deși parcă îmi aduc aminte că a existat odată un tinerel …

      1. Nimeni nu are curaj, dar o droaie au tupeu!… NImeni nu are interes, dar o droaie au fes!… Nimeni nu are capacitate, dar o droaie de opinomani isi dau cu parerea…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s