De ce îmi este teamă?


Nu e teamă, ci groază. De normalitate. De obișnuință. De împietrire într-o formă corectă, dar fără viață.

Următoarele rânduri sunt o reeditare a unei reflecții mai vechi, revenită din nou în actualitate pe căi greu de spus în cuvinte. E o poveste, una destul de cunoscută.

Isus şade la masă (şi) cu Fariseii. Cum ȋi este obiceiul, El şade la masă cu oricine Ȋl invită sub acoperișul său. Se mănâncă, se discută. Într-un cadru firesc, sănătos, decent. Aproape monoton. N-am fi știut niciodată de acest eveniment dacă nu s-ar fi întâmplat ceva care să scoată acea întâlnire din sfera banalității: vine acolo ea, păcătoasa, cu vasul de alabastru, cu lacrimile şi cu părul ei. Ea strică totul. Năvălește peste viețile acelor oameni ca un tzunami. În urma ei, prin harul Domnului nu rămân în urmă ruine, ci miresmele ulițelor raiului.

Nu mă interesează acum interpretarea pildei, felul ȋn care suntem provocaţi să vedem iubirea de Dumnezeu căpătȃnd forma conştientizării prăpastiei pe care El o acoperă pentru a se apropia de păcătos. Acum mă captivează o altă lecţie, o altă paradigmă, cea a relaţiilor dintre noi, cei care pretindem că ne apropiem cu fiecare clipită de Domnul nostru: unii deja credem că ȋntindem mȃna ȋnspre aceeaşi pită cu El.

Ea vine dintr-o altă lume, rȃnduită pe alte obiceiuri. Cȃnd intră ȋn lumea noastră, ne deranjează. De bine, de rău, reuşim să ne gestionăm cumva spațiul sacru, să păstrăm nişte aparenţe şi să ne bucurăm de prezenţa Domnului nostru. Uităm uneori să-I dăm ce I se cuvine căci – nu-i aşa? – acum suntem toţi de-ai casei şi nu mai trebuie de fiecare dată să ne ţinem de toate cele câte trebuie ţinute.

Ea năvăleşte peste rȃnduielile noastre, ne ofensează cu gesturi care nici măcar nu ne-au trecut prin cap, fapte deplasate şi care pot da naştere la interpretări. Ea nu a urmat calea corectă. Da, nici noi nu o urmăm ȋntru totul, avem şi noi scăpările noastre, dar noi ne ospătăm ȋmpreună cu El, ȋn timp ce ea va pleca de acolo fără să guste o firmitură. Pȃnă la urmă, se va sta ȋn continuare la masă şi ȋn veacurile viitoare aşa cum stăm noi, frumos, civilizat, ȋn linişte; să-i văd eu pe aceia care vor reuşi să instaureze în biserici un obicei sfȃnt din spălarea de picioare cu lacrimi, păr şi miresme scumpe! Ȋncearcă cineva?

Nu ne vine la ȋndemȃnă. Suntem frustraţi, pe bună dreptate. Ȋnţelegeţi-ne şi pe noi. Suntem cei care mergem pe calea normală, de mulți bătătorită, cea de bun simţ. Ei, cei ce nu ştiu cum se facă lucrurile ca la carte: să stea mai domol un pic, să ia lecţii de la noi! Suntem gata să ȋi ȋnvăţăm: ȋi vom ȋmbrăca cum se cuvine, ȋi vom ȋnvăţa cum să zȃmbească pocăieşte (plȃnsul este disgraţios şi, ȋn general, o proastă mărturie despre ucenicie), ȋi vom tunde, le vom furniza prosoape de-acum ȋncolo dacă vor să-I șteargă Domnului picioarele prăfuite iar vasul de alabastru se va vinde pe trei sute de lei, banii urmȃnd a fi folosiţi ȋntru ridicarea unei noi case de rugăciune, mai mare, mai frumoasă, mai funcţională, mai plină de slavă …

De aia mi-e teamă. Nu de ea, ci de mine. Probabil că nu o să fiu ȋn stare vreodată să-I sărut Mȃntuitorului meu picioarele, ȋncă mă gȃndesc cum să ȋl fac mai bine-primit ȋn casa mea după bunele maniere ale majorităţii. Mă gȃndesc ȋnsă că miza nu stă ȋn gestul vizibil ȋn afară – chiar ȋn condiţiile ȋn care acceptăm că unele manifestări sunt mai “ortodoxe” decȃt altele – ci ȋn inima fiecăruia dintre noi. Nu e de aşteptat ca Simon să ȋi spele şi el picioarele lui Cristos cu părul său. E de aşteptat ca el să ȋl onoreze pe Domnul său cȃt poate el de bine, după bunele practici ale lumii ȋn care trăieşte, şi să-şi cerceteze inima să vadă dacă mai e de găsit iubire de Dumnezeu ȋn ea.

Mi-e teamă să găsesc acolo, ȋn ascuns, exact cȃt am ȋnţeles din harul Domnului. Cu toate astea, nădăjduiesc că el va ajuta şi necredinţei mele, cum a mai făcut-o şi cu alţii ca mine. Ba, mai mult, am o ȋncredere ȋn Dumnezeu, că va face acest lucru.

Tot astfel, va ajuta, cred eu, și neștiinței lor în cele drept rânduite …

Tot astfel, îmi va alunga – sper din inimă – teama.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s