Ce gȃndim cȃnd nu citim (19)


Să nu dați uitării primirea de rude, cunoștințe și confrați în credință (de preferință, pe bază de recomandare), știind întotdeauna pe cine găzduiți sub acoperișul vostru. Celorlalți trântiți-le ușa-n nas. Cu motivațiile de rigoare, că se pot găsi destule.

(după Evrei 13:2)

Anunțuri

17 gânduri despre “Ce gȃndim cȃnd nu citim (19)

    1. Cred că nu sunt părți diferite ale monedei. Romani 14 tratează probleme cu totul diferite, din domeniul părerilor îndoielnice (ospitalitatea nu se află între acestea). În același timp, primirea de oaspeți este o poruncă biblică, cred eu, nenegociabilă. Altfel, putem să ne eschivăm de la dreapta mărturisire a credinței noastre, să ne cerem scutire, pentru simplul fapt că ne lipsesc unele încredințări de neapărată trebuință. Cumva scârțâie, nu?

  1. Hm, mie nu mi se pare că scârțâie pentru că unii se tem de acei oaspeți și nu i-ar putea primi niciodată în casă poate. Lucrul de care îi poți acuza este că nu au dragoste pentru ei și de-asta le e teamă sau că se iubesc doar pe ei înșiși, dar îi poți și înțelege că sunt pe bună dreptate previzibili din cauza unor precedente.
    Eu îi înțeleg și pe unii, și pe ceilalți. Cred că sunt cazuri și cazuri. Probabil Dumnezeu luminează în fiecare caz în parte.

    1. Istoria destul de recentă a familiei noastre m-ar putea lesne convinge să aleg în baza unor precedente, nu în cea a unor principii de viață. Crede-mă: înțeleg ambele perspective, mai mult decât mi-am dorit. Cu toate astea eu rămân genul de idealist care crede că scena introductivă din Les miserables (1998) e mai mult decât o figură de stil …

      1. Candva , prin niste concursuri de imprejurari (hai sa nu-i zic ca Dumnezeu a vrut cu toate ca …) am ajuns sa convietuiesc cu cativa fosti puscariasi , 7 luni am fost intre ei ! Mi-a fost o frica , nici n-o pot descrie in cuvinte …, apoi am descoperit oameni , oameni buni , mult mai buni decat frati crestini , oameni care ar fi murit pentru mine (si n-o zic doar pentru a pune o doza de drama in cuvinte) doar pentru ca le-am aratat respect iar apoi , catorva, prietenie … Atunci am inteles ….

        Le-am zis candva unor colegi de la Facultatea de Teologie , si s-au suparat pe mine , : De multe ori va compar cu prieteni de-ai mei pe care voi ii numiti oameni fara de capatai si , pana acum , niciodata n-ati castigat voi !

        Viata nu e cum scrie in Biblie, Biblia e o piatra de poticnire pentru mintea umana , intelegi ce scrie poate atunci cand incalci ceea ce scrie sau cand faci tocmai pe dos …si-atunci intelegi ca e asa cum scrie , doar ca nu stiai cheia de interpretate … Oare cati nu am patit asemenea ?

        Asa-i , e mai mult decat o figura de stil … Daca vezi bunatate acolo unde toti vad negura , pentru acea bunatate pe care o vezi , negura se va transforma in bunatate …. YING si YANG asta vrea sa spuna …

  2. Dar eu nu incerc sa te conving sa gandesti altfel. E admirabil ca gandesti asa. Dar consider ca mai exista si alte pozitii – sau alta pozitie – care pot fi… valide, ca sa zic asa.

    1. Nu cred că poziția amintită de tine este în contradicție cu insinuarea parafrazării mele; eu am împins la extrem niște implicații și sunt conștient că nu se pune problema blamării celor care privesc cu mai multe precauții astfel de probleme. Am și spus asta, dar în altă parte. Până la urmă, decizia de a deschide cuiva ușa se bazează pe resorturi pe care care uneori doar Domnul le cunoaște. Manipularea media este și ea imensă, de ambele părți. Eu doar atrag atenția că nu merită să apelăm la eschive biblice, oricare va fi decizia noastră.
      Nu mă pot abține să nu întreb, având în vedere că am sugerat o perspectivă neospitalieră și în felul în care înțelegem avortul (nu lași o făptură umană să intre în viața ta). Funcționează mecanismul încredințării (într-un mod valid) și aici?

      1. Păi în primul rând, ființa aceea e deja în viața ta, chiar dacă ea nu e născută. Bine, un joc de cuvinte care mi-a plăcut. 🙂

        Altfel, nu e același lucru a nu lăsa o persoană să se nască cu a nu lăsa o pe cineva să intre în casa ta. În primul caz e omor. În al doilea, nu neapărat (dacă nu e chiar cazul din VT 🙂 ). Poate fi luat de altul, etc. În primul caz, e sigur că e responsabilitatea ta. În al doilea caz, nu neapărat. Știu că aici se poate deschide discuția spre aproapele meu. Cine e aproapele meu dacă nu cel pentru care mă simt responsabil.

    2. Nu exista nicio pozitie ! Ajuti sau nu ajuti , iti pasa sau nu-ti pasa ! Restul sunt preconceptii , temeri , frici , pe care le avem toti ! Atat doar ca, daca ajuti , ti le asumi , daca nu ajuti , ti le justifici …

      Gandesc asa , insa faptul ca gandesc asa nu-mi aduce nicio bucurie ci doar multa , multa vinovatie ! Inteleg perfect ce-a vrut sa spuna Apostolul Pavel :,,… Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc…”

      p.s.

      sa nu te superi , doar impartasim ganduri ! Tu acorzi circumstante altora , eu ma expun cu ceea ce simt ! Dincolo de circumstantele acordate , nu cred ca vreunul dintre noi doi n-am simtit durere macar atunci cand am vazut acel copil mort pe malul marii … Ajuti sau nu ajuti ……., cu aceasta masura ni se va masura fiecaruia ! Intentia ramane ceea ce inseamna …., intentie .

    3. Dyole,
      da, de acord, acuma te înțeleg. Și da, sunt de acord și că nu se poate veni cu eschive biblice. Că fiecare poziție se poate argumenta cu sprijinul versetelor.
      Mă bucur că m-ai înțeles și tu.

      1. Am uitat, Dyole.
        Păi de ce să mă mai întrebi de chestiunea cu avortul? Mie îmi era clar că porniseși de la criza refugiaților și asta te interesa în articol. Ai pomenit de mai multe genuri de primiri în lume a oamenilor, dar asocierea e mai mult poetică decât faptică. Eu așa am tratat-o.

      2. Încerc și eu niște extrapolări, mai ales că pentru evanghelici subiectul avortului este mult mai important decât al năcăjiților deja născuți. Dacă nu merge … nu-i bai, se vor mai ivi prilejuri.

    4. Florine, nu-s de acord cu felul alb-negru în care vezi situația, cred că sunt mult mai multe aspecte în joc; mai ales că nu pomenisem (încă) nimic despre empatia cu oamenii ăia (care există, dar despre care nu vorbisem). Dar să știi că nu doar acord circumstanțe altora de dragul de a le acorda, ci scriu chiar ce simt și eu, iar eu simt paradoxal; de-asta nu pot condamna prea tare nici pe unii, nici pe alții. Ceea ce condamn(ă sufletul meu fără să-mi propun) e aprinderea exagerată, judecarea vehementă și fără portițe pe care le mai citesc la unii.
      PS-ul tău mă ajută să-ți spun că da, e ok.

      1. Nici eu nu sunt de acord cu felul alb-negru in care vad situatia , dar , din pacate sau din fericire , nu stiu , exista Pilda Samariteanului Milostiv si multe alte versete care nu-mi dau pace si nu-mi dau voie sa-mi justific rationamentul ! Asa ca pornesc de la ce se spune si , daca tii minte, nu o data am zis ca eu nu am cum sa ajung in Rai ! Doar prin mila lui Dumnezeu …, ca eu , in ceea ce ma priveste , nu pot sa implinesc ceea ce imi cere Scriptura ! Cat despre alb si negru , zona gri imi este mult mai familiala decat multora pentru ca m-am nascut si inca traiesc in ea , dar nu pot s-o aduc ca si argument pentru a mai indulci preceptele Biblice ! Nu pot pentru ca ma tem de cuvinte ! Odata spuse , candva se vor intoarce inapoi , iar reculul este mult mai puternic …. pentru ca vine sa-ti arate ca nu este asa cum ai spus candva ! Am experimentat asemenea amaraciuni ….

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s