Chiasm în si bemol major


allegro, ma non tropo

Citesc.

Unele rânduri îmi plac, altele mă omoară.

Dar îmi place să cred că le pricep pe toate exact așa cum au fost menite să fie.

Pentru că cineva a vrut să fie așa și nu altfel.

Pentru că nu s-a întâmplat.

Dar scriitorul nu mă pricepe, n-are habar de necuprinderea mea.

E îndrăgostit de propriile-i rânduri, căci sunt viața lui.

Adorm.

(da capo)

Anunțuri

3 gânduri despre “Chiasm în si bemol major

  1. Toți scriitorii sunt îndrăgostiți de propriile rânduri. Din păcate sau din fericire. Din păcate pentru că nu mai cedează decât greu spre deloc. Din fericire pentru că așa ajung unele rânduri publicate prin cărți, reviste, bloguri. Îmi spunea o prietenă acum mai multă vreme, când blogurile erau în geneză, că ăștia care au ceva de zis și îs așa, puțin mai individualiști, își fac blog. 🙂 Parafrazez, că nu-mi mai amintesc exact cuvintele.

    Dar acum seriously, cine te-a supărat?

    1. N-am legat zicerea de ideea pe care o urmăream. Scriitorul tre să creadă puțin în scrisul lui ca să se apuce să publice. Oleacă de individualism tot trebuie. 🙂

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s