Ineranța apropierii de Sfânta Scriptură


M-am întrebat adesea, fără să găsesc neapărat un răspuns, de ce printre lucrurile pe care Cristos a spus că le va lăsa ucenicilor după plecarea Sa la Tatăl – și nu sunt deloc puține, gândiți-vă numai: promisiunea însoțirii Sale până la sfârșitul veacurilor, trimiterea Duhului Sfânt, pacea Sa, porunca iubirii ca semn al uceniciei asumate, promisiunile răsplătirii și ale pregătirii unei destinații de glorie în casa Tatălui, avertismente cu privire la evenimente viitoare, modelele de conducere și de slujire, exemplul perfect de iubire jertfitoare, Biserica Sa biruitoare peste porțile locuinței morților etc.  – nu se află și ceea ce numim noi astăzi Noul Testament. El n-a zis ”vă las Scripturile; unele n-au fost scrise încă, dar aveți un pic de răbdare. Să le citiți, să le studiați și să faceți din ele singura autoritate supremă în materie de doctrină și viață de credință”.

Mai mult, mi se pare că textul Scripturii (în special cel al Noului Testament) conține foarte puține referințe cu privire la statutul său de text inspirat, infailibil, fără eroare și menit a fi autoritate unică supremă. Ele nu sunt chiar atât de directe, pe cât pretindem uneori în apologetica noastră. Comparați, de pildă, cu Coranul, care se (auto)menționează pe sine de vreo șaptezeci de ori, insistând asupra caracterului său sacru și a originii sale inspirate. La capitolul autopromovare, s-ar părea că musulmanii sunt în avantaj. Eu zic că, dimpotrivă, tocmai în acestă discreție a Noului Testament ni se descoperă măreția lui.

Ce vreau să spun este că dacă e să fie autoritate cu adevărat în Biserica lui Cristos, Scriptura n-are nevoie de agenți care să-i promoveze și să-i protejeze acest statut. Un diamant veritabil nu are nevoie de o agenție de publicitate care să-i scoată în evidență, obsesiv, intempestiv, prin decretul unei alte autorități, frumusețea. El pur și simplu strălucește, iar cei ce au ochi de văzut îi recunosc splendoarea. Scriptura reușește să își ocupe locul de cinste în viața credinciosului fără a se folosi de cuvinte, fără proptele confecționate din lozinci, fără isterii apologetice. Izvorul din poiană nu are nevoie de nimic altceva pentru a se recomanda cerbului decât setea acestuia. Fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu nu are nevoie de altă promovare în viața celui care îl iubește pe Dumnezeu decât sfânta foame a spiritului.

Eu n-aș mai vorbi atât despre cât de autoritară, de perfectă, de inspirată, de așa mai departe este Scriptura. V-aș spune mai bine ce a făcut ea din mine. Dacă e de bine, dacă e de rău: judecați fără părtinire și nu uitați că ne aflăm în plin șantier. Nu eu îi sunt de folos – ea îmi este de folos mie. Eu sunt chemat să fiu de folos aproapelui meu și lui Dumnezeu, nu Scripturii.

Ce ne-a lăsat Cristos, fără a pomeni prea multe despre asta? Foamea după cuvintele Sale și un festin din care nu încetăm a ne înfrupta, spre a noastră creștere în asemănare cu El, în mireasma binefăcătoare a Duhului și în gloria fericitului Tată …

Anunțuri

8 gânduri despre “Ineranța apropierii de Sfânta Scriptură

  1. Imi dai voie sa extind un pic comparatia cu diamantul? Scriptura este un diamant, o bijuterie, pe care doar privind-o, unui cunoscator ii vibreaza sufletul de emotie si cuvintele devin de multe ori un adaos de care nu e nevoie.
    Dar Scriptura este si un diamant, acea particula care se aplica unor scule ca sa le incube forta si rezistenta. Si atunci, acest diamant are nevoie de descriere, de instructiuni de folosire, de cuvinte…

      1. Imi dai voie sa extind un pic comparatia cu diamantul? Scriptura este un diamant, o bijuterie, pe care doar privind-o, unui cunoscator ii vibreaza sufletul de emotie si cuvintele devin de multe ori un adaos de care nu e nevoie.
        Dar Scriptura este si un diamant, acea particula care se aplica unor scule ca sa le incube forta si rezistenta. Si atunci, acest diamant are nevoie de descriere, de instructiuni de folosire, de cuvinte…

      2. Inainte de hermeneutica ramane totusi kerygma (Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?)

  2. Scriptura nu e deloc perfecta pentru ca Dumnezeu nu e drept ! Nu exista nedreptate mai mare decat ca cineva sa-si dea propriul copil sa moara pentru mine ! In aceasta cheie apofatica trebuie privita Scriptura si-abia atunci vom incepe sa intelegem ca de fapt Cuvantul lui Dumnezeu in Biblie doar il regasesti , prima data il descoperi in tine ! Nu exista alta cale chiar daca esti nascut intr-o familie crestina … Cuvintele sunt vorbe goale atata timp cat nu capata un sens in sufletul tau , abia apoi incepi, incet , incet , sa intelegi ceea ce poate tu stiai pe de rost , si mai si te laudai cu asta …. Iar sensul ……: IUBITI-VA UNII PE ALTII ! Fara ……, totul nu e decat vorba goala fara sens !

  3. Apostolul Pavel citează ,in susținerea propriei evanghelii,prooroci ai Vechiului Testament si aceasta intr o interpretare proprie.Pavel nu face referire la nici o cuvântare a Domnului Isus ,aflată in evanghelii ,in susținerea Evangheliei sale. Apostolii Petru si Iuda ,in epistolele lor fac referire la cartea lui Enoh…de altfel si Domnul folosește pasaje din cartea lui Enoh in cuvântările Sale…ceea ce crestinatatea numește Vechiul Testament si Noul Testament ca referința teologica ,profetică sau strict literala necesita o aducere la zi …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s