Oare cât va mai dura această mascaradă a vinovăției generate de folosirea excesivă a gadgeturilor și a Facebook-ului? Cam la fel a fost și în privința consumerismului; a fost rău, până s-au decis majoritatea teoreticienilor să-i dea dreptate lui Baudrillard – nu e vorba de un sistem bazat pe lăcomie, manipulare, nevoi create și alte chestii din astea urâte, ci e o activitate simbolică, căci achiziționăm valori, simboluri și semnificații bla, bla, bla. Și, uite așa, s-a dus și sentimentul de vină din fața rafturilor de pe care achiziționăm totul, de la pâinea cea de toate zilele la mântuirea sufletului …
Deocamdată, încă ne autoflagelăm cu spor, într-o stahanovistă ipocrizie: umplem pereții vituali cu caricaturi despre oameni dependenți de pereți virtuali. Sunt curios din ce pastilă ideologică va veni izbăvirea. Bănuiesc că trebuie să aibă vreo legătură cu relațiile, dar mai mult de atât nu mă duce mintea să profețesc …
dyo 
Nu e singurul lucru pe care nu-l pricepi. Te dai degeaba cu capul de pereti, nu vei gasi niciun raspuns. Pacat de pereti.
Le întorci ca din Vitan, prietene. Mă rog, ca să vorbim ce e drept, ca la Ploiești …