Ziua în care nu iubim


Degetul arătător a toate, căruia nu-i scapă nici un prilej de a-și adăuga lungului rechizitoriu pe care îl țese încă din tinerețile sale o nouă consemnare a unei infamii strigătoare la ceruri, ne e drag în special pentru că arată oriunde, oricând și înspre orice, numai spre noi, spre lașitățile clipei care tocmai ni se scurge printre degete și spre împietrirea sufletelor noastre nu, pentru că această neînduplecată alunecare cu bocancii înainte printre căpițele din ochii lor e mult mai bine amortizată în caz de coliziune dogmatică decât cea care s-ar produce printre grinzile stocate cu multă grijă între pereții orizonturilor noastre, așteptând făr` de speranță zămislirea vreunui folos și pentru ele într-un oarecare artefact al civilizației, iar cine poa` să strige unde, de ce și pentru cine nu și-a cumpărat mănuși cu degete pe degeaba, ci a citit bine pe bolta apusului copilăriei noastre că suntem mai mari și că ne-am rotunjit simțurile cu încă vreo câteva anexe de mare trebuință, așa ca să n-avem nevoie să ne spună cineva cum stau lucrurile, ci fiecare să spună cum știe pentru că nimeni să nu mai aibă habar cum a fost, căci nu mai contează decât ce este, clipă de clipă, până vom trosni cu toții de uimire în ziua Mărețului Artificiu.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s