O Biserică pentru colectiv


„… ci îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei …”

Apostolul Pavel, în scrisoarea sa către corinteni

Nu pot băga mâna-n foc pentru așa ceva, e doar o intuiție: cred că în orice alt veac diferit de al nostru, începând din vremea apostolică și până către modernitatea târzie, comportamentul celor adunați în clubul Colectiv la acel concert rock ar fi fost considerat de către Biserică, indiferent de denominațiune sau culoare confesională, ca fiind sub influența duhurilor demonice. Cred că majoritatea Părinților Bisericii nu s-ar fi jenat să spună lucrurilor pe nume despre toate manifestările alea. Astăzi, majoritatea canalelor media implică faptul că cei ce fac astfel de afirmații au concepții învechite, vrednice de Evul mediu, cu totul scandaloase în raport cu bunul simț al contemporaneității. Să fie asta doar o simplă nepotrivire de context?

Dar astea-s detalii; problema de fond este cea a discursului teologic, unul care ar trebui să fie viu, actual, relevant măcar din perspectiva limbajului folosit, și totuși neabătut de la misiunea sfântă de a-L mărturisi pe Hristos, Mântuitorul lumii, tuturor neamurilor. Miza e mare: dacă Biserica va eșua în a le arăta oamenilor care este calea sfințeniei, cea propovăduită de Hristos și de ucenicii săi, vom trăi între sfinți canonizați de media, cu necesitate buni din pricină că au murit din vina altora. Deocamdată, cel mai convingător tratat despre îngeri se scrie la Știrile ProTv. Biserica este, de data asta, în afară: în după-amiaza în care peste 20.000 de oameni manifestau în Piața Universității, la Catedrala Patriarhală îi puteam număra pe degete pe cei ce participau la slujbă.

Momentul Colectiv va fi un punct de cotitură în relația Biserică – tineretul României. Nu va mai fi la fel; s-a zis cu această coabitare mută, rod al unei inerții tot mai neconvingătoare – ori se ajunge la divorț, ori se celebrează un legământ cu adevărat funcțional și folositor tuturor părților. Întrebarea este dacă Biserica va fi capabilă să își facă upgrade nu numai la trafalete, ci și la discursul către noile generații. Patriarhul Daniel a făcut un pas, minuscul, prin acele prea grabnic blamate scuze. Acesta trebuie să fie doar începutul.

Anunțuri

13 gânduri despre “O Biserică pentru colectiv

  1. Sufletul , intotdeauna , dar intotdeauna , il va cauta pe Dumnezeu … Oriunde, oricand , oricum !

    p.s.

    E doar o parere personala: muzica nu are cum sa aiba ceva demonic in ea ! E creatie …(stii ce vreau sa spun !) Interpretarea muzicii , da , aici deja , fiecare dupa chipul si asemanarea sa , sau Sa ! Nu stiu cine e cel mai vinovat , damnatul , sau cel care condamna ? Vezi cum lucreaza Dezechilibrul : fii atent la detalii, mie sa-mi lasi imaginea de ansamblu ! Iar imaginea de ansamblu e cat se poate de clara : NU-TI PASA DECAT DE TINE INSUTI ! Fascinant , nu? Diabolic de fascinant …

  2. Parțial de acord. Dacă plecăm de la ideea preconcepută că românii sunt 99% creștini, deci și cei din Colectiv aparțineau Bisericii, pot fi de acord cu tine și cred că Părinții Bisericii ar fi damnat ce se întâmpla acolo. Chiar și așa, cu o sigură condiție: Discursul lor teologic s-ar fi dezlănțuit apriori tragediei, nu s-ar fi trezit emițând sforăitor judecăți pe nas când oamenii se zbăteau între viață și moarte, când familiile lor erau în culmea disperării, când o mână întinsă și un umăr pe care să plângă valorau mai mult decât 100 de predici șamd. Dacă tu, cleric, n-ai habar ce este solidaritatea umană în fața tragediei mă tem că n-ai habar nici ce este dragostea lui Hristos.

    Însă eu nu cred că, generos vorbind, mai mult de 10% dintre români sunt creștini, în sensul nu neapărat al unei nașteri din nou ci măcar al atașamentului față de un set de valori, care să determine în mintea și conștiința lor că sunt creștini, mai înainte de a fi români sau maghiari, liberali sau psd-iști, dinamoviști sau steliști etc.

    În acest context, demonizarea Colectivului fără ca Biserica să fi făcut vreun demers palpabil pentru câștigarea acelor suflete apriori incendiului este la fel de potrivită cu demonizarea vreunui trib din Amazonia, căruia i-am refuza traducerea Bibliei pe motiv că oricum sunt îndrăciți. În contextul în care noi falimentăm în a „traduce” Biblia pentru tribul Colectiv, cred că politica „ciocului mic” sau a „lungului nasului” ar fi mai potrivită celor care clamează a fi Biserica lui Hristos.

    Fiindcă, dacă vedem paiul din ochiul celorlalți, să nu uităm că acesta se află acolo din cauza bârnei din ochiul nostru, în care, în mandatul dat nouă pentru lumea globalizată în care trăim, „panta ta ethne” trebuie tradus „la rockeri, la refugiați, la minoritățile de tot felul etc” și însoțit de o întrupare creativă și relevantă acestora.

    Nu doar un upgrade la trafalete și la discurs, ci unul la misiune este necesar. Fără el, primele două sunt lovite de nulitate.

    P.S. Cum ar fi fost dacă, în dimineața de după tragedie, în loc să se pregătească conștiincios pentru drumul de a doua zi la „Templu”, președintele Uniunii „X” sau cel al Uniunii „Y” ar fi format o mică celulă de criză și ar fi comunicat, nu doar compasiunea pentru victime și familii, ci dorința de a face rost de medicamentele cele mai performante și/sau de posibilitatea găsirii de sprijin extern pentru transferarea câtorva dintre victimele mai puțin afectate la spitale din Vest, pentru decongestionarea celor din București? Un apel de urgență transmis pe canale cultice afară primește răspunsuri extrem de pozitive în asemenea cazuri.

    Scuze de mărimea „comentariului” dar m-ai prins cu amplitudinea maximă a întărâtării duhului… 😦

    1. Dragă Mihai, eu am lucrat cu materialul prezumtiv al clientului (în cazul nostru „Biserica”), considerând că oricum nu e treaba mea să avansez procente (am mai făcut eu odată o listă a mântuiților români AICI și mi-ajunge ;)). Suntem un fel de nație căreia i-ar plăcea să fie considerată creștină, mai mult de atât nu poci spune.
      Acum, dacă e să ne referim la BOR, felul în care ea își înțelege misiunea este cu totul diferit de cel evanghelic; noi gândim departamental, ei văd cam tot ce fac circumscris misiunii. Avantaj ei. Noi mergem, de regulă, atât cât ne țin brăcinarii pe la unii și pe la alții cu Evanghelia, ei nu prea mai simt nevoie să meargă pe undeva și îi așteaptă pe oameni cu pelerinajele deschise. Avantaj noi. Și noi și ei ne temem de tineri, pentru că ne-au cam scăpat printre degete. Avantaj, cu tristețe o spun, cel rău. Dar, știi în ce mai trag nădejde? Poate că după toată boala asta Colectivă nu or să cadă în hazna doar guverne și capete de funcționari, ci și unele ifose dreptcredincioase. Ăla ar fi cu adevărat un câștig! Avantajul nostru.

      1. Dragă Dyo, iar pot fi de acord, doar până la un punct 🙂 Când mă refeream la Biserică, nu mă refeream nici la „BOR” nici la „noi”. Nu știu cine sunt „mântuiții” români, cele 10 procente generoase ale mele nu încearcă a-i identifica, eu am vrut doar să semnalez cam câți percep eu că sunt oameni cu „convingeri fundamentale” și nu doar cu niscaiva pretenții. Durerea mea este că nici măcar ăștia 10% care par a avea convingeri nu văd că abordarea #Colectiv a fost total greșită. E vorba de o țarină pe care Biserica nu și-a asumat să o lucreze, deși cineva a plătit preț de sânge pentru ea, în schimb mesaje scrise fără emoție, fără sensibilitate, fără compasiune și, mai ales, fără remușcări, abundă în tot spectrul. Excelente exemplele oferite de Dănuț, le-am apreciat și eu, dar vai, sunt atât de puține în marea masă… De ce să ne mirăm că mass-media cotropește acest teritoriu, exercitând influență, propunând sfinți proprii, dacă noi am decis să ne retragem de pe terenul de misiune? O schimbare de discurs este, într-adevăr de dorit, dar nu e suficient. Încă o dată, discursul este o apă de ploaie în lipsa misiunii. Și când mă refer la „misiune”, nu mă refer la departamente sau la scalp-hunters ci mă gândesc la treaba aia când cei care știu cât e ceasul îi învață pe ceilalți de ce suntem aici, ce se așteaptă de la noi vizavi de „lume” și care dau și exemplu personal…

      2. E necesar să precizez, după ce am recitit cele de mai sus, că eu prin discurs nu mă refer la exprimarea unui anume text către interlocutori; cam de vreo doi ani am abandonat definitiv, fără regrete, paradigma asta, mai precis de când am început să observ unele discursuri media și, în particular, pe cel cinematografic. Concurența lor este nedreaptă față de Dacă e să pun o piatră de altar pe această cale, apoi e aceea în care am înțeles că propoziționalitatea nudă e insuficientă în transmiterea unui adevăr, că dacă ei nu i se adaugă întâlnirea destinatarului cu mesajul (de regulă, prin intermediul unei experiențe care nu e deloc la voia întâmplării ci, structural, e făurită și manipulată ca un instrument de comunicare foarte eficient) totul rămâne la stadiul de „text”. Iar de texte, cum sugera undeva Dănuț parcă, suntem sătui.
        Long story short: eu cred că misiunea este discursul, pentru că prin intermediul acesteia oamenilor le este facilitată întâlnirea cu Dumnezeu. Vreau să citesc tot ce ai/am scris mai sus din această perspectivă, mi se pare că „sună” mai armonios …
        (Scuze pt divagație, am simțit nevoia să adresez această ambiguitate din conversația noastră, pentru că a apărut din vina mea.)

  3. Dyo,
    Mi se pare, dar se poate sa ma insel, ca umbli nu suficient de preacaut, pe un teren minat. Cu tot respectul de rigoare, Parintii Bisericii au luat-o si ei nu de putin pri pe ulei, ca, deh, oameni erau si ei. La fel si ‘parintii’ protestanti. Ca sa nu mai vorbim de cei evanghelici. Aici gafele abunda. Deh, traditie tinara, neica, se mai admit copilariile, ca mai avem citeva secole pina crestem mari.
    Nu cred ca putem judeca tragedia de la Colectiv cumemtalitatile Evului Mediu. Ca si interpretarea Scripturii, interpretarea prezentului trebuie facuta in contextul prezentului.
    Sigur, daca vrem doar sa ‘vorbim discutii’, putem face orice, ca tot nu conteaza.

    1. Asta sugeram și eu, Dănuț: nevoia de actualizare a discursului Bisericii pentru generațiile de acum. Mă gândesc că nici demonii ăștia nu mai sunt ce-au fost odată. Cel mai parșiv, după părerea mea, este cel mediatic, creator, la rândul său, de demoni și de îngeri. Deocamdată discursul cel mai influent în problema Colectiv îl are media, urmată de stradă. Biserica e gâtuită de inerția unui mod de relaționare învechit cu oamenii (aici cred că se poate folosi cuvântul acela) care nu mai vorbește pe aceeași limbă cu aceștia.
      Referitor la Părinți, rețin ce spunea undeva Christopher Hall: percepția lor față de unele aspecte ale vieții – cum ar fi, de pildă, sexualitatea, adesea privită prin lentile cenușii – ne pare deformată nouă celor de astăzi, deși ne jucăm cu focul, adesea la un click distanță de toate mizeriile zilei. Ne e lesne să spunem că au luat-o pe ulei, pentru că privim din afara contextului lor; poate că așa vor fi privite și idiosincrasiile noastre odată (mă refer strict la evanghelici acum), de către cei ce vor veni după noi, ajunși între timp la pubertate … 😉

      1. Desigur, Dyo, alunecarile Parintilor nu le scuza pe ale noastre.
        Exista insa si alte optiuni, in afara de isteria unor fundamntalisti, precum staretul de la Prodromu, sau ale redusilor evanghelici (unii sunt deja celebri, si n-o sa-i mentionez, ca sa nu le fac publicitate), care cred ca diavolul este in muzica rock.
        Uita-te, de exemplu, la mesajele de inima ale unior Ioan-Florin Florescu sau ale lui Petre Guran, ca sa mentionez doar doua. Cred, deci, ca se poate si altfel decit cu isterii.

      2. Ah, rockul ăsta! 🙂 Cred că e vremea să reiau serialul cu aventuri pe tema asta, că ar fi destule de spus, cu îngeri, dar și cu demoni. Din experiență proprie!

  4. Este cât se poate de clar că incidentul din clubul „colectiv” din București, venea de la Dumnezeu, iată ce spune cuvântul lui Dumnezeu.

    Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul? (Amos 3:6)

    Iar, Isus a spus atunci când au venit unii la El să-I spună despre „galileenii măcelăriţi de Pilat”:

    În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
    „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel?
    Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
    Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
    Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:1-5)

    Învățătorii mincinoși duc oamenii în rătăcire. Problema gravă este nu numai faptul că ei „strică Cuvântul,” așa cum fac cei mai mulți (2 Corinteni 2:17), dar îngrozitor este faptul căci că ei toții vor fi aruncați în focul gheenei, dar și cei care-i urmează, acolo unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge (Isaia 66:24).

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s