Farmecul discret al geometriei (5)


Geometria este arta de a gândi corect, pe figuri incorecte.
Henri Poincare

Episoadele anterioare pot fi citite AICI1AICI2 , AICI3 și AICI4.

Orice geometru știe că un desen realizat pe o foaie de hârtie poate fi privit în moduri diferite: ca o reprezentare bi-dimensională pură, ca o proiecție în perspectivă a unui obiect tridimensional sau, îndeosebi în cazul unui demers artistic, ca o desfășurare a mai multor perspective diferite pe o unică suprafață. De asemenea, el intuiește armonia dintre dimensiuni, cele ale foii de hârtie, respectiv, cele pe care mintea sa este nevoită să le vizioneze pe o suprafață plană, în virtutea unui efort de imaginație. Însă, pentru a putea face acest lucru el trebuie să știe la ce privește. În afara acestei informații de bază, orice este posibil.

Înțelegem astfel că atunci când vieții îi este adăugată o nouă dimensiune, toate celelalte își revizuiesc rosturile. Ele nu mai au capacitatea de a exprima ce ești și ce simți, ba mai mult, pot să îi inducă în eroare pe naivi. Însă nimeni nu poate înțelege cum să te privească în afara informației de perspectivă, cea pe care numai tu o poți face cunoscută. În absența ei, fii pregătit pentru surprize: vei fi cunoscut după felul în care viața ta se așează pe axele imaginare ale conștiinței aproapelui.

Dar Cineva te cunoaște nemijlocit, nu în sensul că are acces la toate aceste dimensiuni mai mult sau mai puțin accesibile ale trăirilor tale, ci datorită faptului că El este coala pe care ai fost desenat. Nu privește la tine de deasupra, ci te conține în întregul tău. Din această perspectivă, ești cunoscut pe deplin.

Căci aici ești iubit cum nu te iubește nimeni altcineva, nu pentru ceea ce ești, ci pentru că ești așa. Și, mai important, pentru că El este iubirea care îți explică ființa. Din această perspectivă, recunoști că ești iubit într-un chip desăvârșit, fiind cunoscut pe deplin.

Altfel, unii dintre noi avem harul de trăi printre oameni capabili să ne iubească nu doar din perspectiva celor văzute în noi, dar și a dimensiunilor credinței, a acelor trăsături care nu se văd la o primă privire. Căci se întâmplă – nu știu cum: e o minune – ca amprentele sufletelor noastre să strălucească în cei ce ne iubesc. Poate că ni s-au dat aceste urme publice ale pribegiei noastre printre oameni tocmai pentru a face posibilă iubirea între noi; altfel am fi ispitiți peste măsură să ne disprețuim până la anihilarea chiar și a celor mai firești instincte umane.

Tot așa, unui obiect tridimensional i se poate face un mare har prin a fi așternut într-un context aparent defavorabil, pe o suprafață plană. E posibil să îi descoperim tocmai în această proiecție o nouă dimensiune a semnificației. Cine nu mă crede nu are decât să își aplece privirile, măcar pentru câteva clipe, pe o pictură de-a lui Picasso, de pildă.

Trupurile noastre, niște jertfe aduse Celui ce ne-a dat un rost și un nume în această lume, poate că ele sunt proiecțiile celor nevăzute în dimensiunile accesibile percepțiilor noastre. Și poate că nu e atât de important ce vedem noi, cât ce adulmecă din ascuns Părintele, bucuria lui fiind – iar nu știu în ce fel: altă minune – însăși rațiunea pribegiei noastre prin această coală gălbenită de timp și de atâtea desene câte a răbdat, în tăcere …

 

Anunțuri

Un gând despre “Farmecul discret al geometriei (5)

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s