Mai întâi, se cuvine să recunoaștem că lumea filmului a fost mai tot timpul restanțieră în privința reprezentării feminine. În ce mă privește, eroii care mi-au inspirat copilăria și adolescența au fost exclusiv masculini: Piedone, Superman, Luke, Rocky, Mărgelatu. Prințesa Leia? Nț, nț … Unele personaje interpretate de Audrey Hepburn mi-au rămas multă vreme în amintire, dar cam atât. Holywood-ul a fost adesea criticat pentru discriminarea față de fiicele Evei, vizibilă atât în poveștile relatate prin filmele produse, cât și în componența echipelor din spatele camerei de filmat, unde bărbații dețin încă majoritatea rolurilor cheie, de la regie, producție și scenariu, până la cele mai mărunte (cu excepția, poate, a machiajului actorilor). În ultimii ani s-a încercat o reașezare a lucrurilor, Frozen, Mad Max: Fury Road și Star Wars: The Force Awakening fiind exemple de notorietate în acest sens.
Nu dezvolt acest subiect acum (cu siguranță, el merită o analiză profundă), ci revin la întrebare. Ce personaje feminine de referință ne propune cinematografia? Un survol rapid prin memorie – evitând fără eleganță, personaje întruchipate de dive ale perioadei clasice, precum Greta Garbo, Ingrid Bergman sau Bette Davis – le-ar putea aminti pe Clarice Starling din Silence of the Lambs, Dr. Eleanor „Ellie” Arroway din Contact sau pe Nell din filmul omonim, toate trei interpretate de Jodie Foster, pe Dr. Ryan Stone (Sandra Bullock) din Gravity, Alice Howland (Jullianne Moore) din Still Allice, Ida (Agata Trzebuchowska), Sarah Connor (Linda Hamilton) din Terminator, Ellen Ripley (Sigourney Weaver) din Alien, Amélie Poulain (Audrey Tatou), Viola (Gwyneth Paltrow) din Shakespeare in Love … Totuși, nu.
Apoi, Lara Croft, Trinity, Elizabeth Swan, Padme Amidala, Miss Congeniality, Leeloo, The Bride și Rey nu-s de nasul meu, mă scuzați. Nici eroina din Working Girl (Melanie Griffith – film cunoscut la noi ca O femeie face carieră). Scarlett O`Hara (Vivien Leigh) ridică punțintel ștacheta, iar personajele interpretate de Meryl Streep și Anne Hathaway în The Devil Wears Prada nu sunt nici ele de ignorat.
Nu încape îndoială că Erin Brockowich (Julia Roberts) ar fi o candidată redutabilă pentru titlul cel mare. Este un veritabil Oscar Schindler feminin. Totuși, preferata mea este Rachel Armstrong (Kate Beckinsale) din Nothing but the Truth (2008). Filmul este inteligent făcut, pe nedrept rămas în umbra altor producții mult mai bine promovate. Rachel este un caracter puternic, feminin, însă dârz și de neînduplecat când vine vorba de respectarea unui principiu de viață cu implicații etice surprinzătoare. E un personaj care îmi inspiră mai multă reflecție și autoevaluare interioară în perspectiva unui drum drept prin viață decât toți Robocapii și Terminatorii pe care i-am cunoscut până acum.
Aștept sugestii și din partea voastră. Blonda de la drept, hm? 😉
dyo 
Câteva roluri care îmi vin în minte:
Meryl Streep în Sophie’s Choice – e ca o amintire apăsătoare, de care nu pot scăpa – dar și în Iron Lady sau Doubt;
mi-a plăcut Nastasia Kinsky în Tess (dar au trecut vreo 15 ani de când am văzut filmul);
tot așa, tot cam pe atunci, am văzut Elizabeth în care mi-a plăcut Cate Blanchet;
Emma Thompson în Rămășițele zilei (dar are un rol interesant și în Sense and Sensibility);
Nicole Kidman mi-a plăcut în mai multe roluri, mai ales în cele în care e greu să-i recunoști figura, dar și prestația din Moulin Rouge;
Helen Hunt – As Good as it Gets;
Judy Dench – Philomena;
Rene Zellweger – Cold Mountin (mai convingătoare decât Kidman);
„fetele” din The Hours…
Da, am uitat de Cate Blanchett – Elisabeth este un personaj impresionant. Cred că îl voi include în al meu top 3.
Mulțumesc și pentru celelalte sugestii (ah, Moulin Rouge, un film deloc simplu)!
Am văzut Sophie’s Choice cu mult timp în urmă; ar fi cazul să încerc o revizionare, pentru că impresiile s-au diluat până spre uitare …
La o primă survolare mentală,
încep cu Jennifer Connelly în A beautiful Mind, un film de referință pentru mine, primul pe listă cred, aproape de suflet, extrem de tonic în ciuda realității pe care o prezintă, iar acest sentiment tonic, de stabilitate, este dat în film de personajul feminin, consecvent, alături, dătător de energie și de iubire, un sprijin care te face să trăiești mai departe când nu mai ai motive.
Renée Zellweger în Cinderella Man, cam aceleași motive.
Michelle Pfeiffer pentru Dangerous Minds. Este un personaj care nu doar este ea formată ca un model moral, ci îi modelează și pe alții, pătrunde în interiorul ființelor lor și scoate ceea ce e bun din ei pentru a-l dezvolta apoi în caractere frumoase. O pedagogie de viață..
Naomi Watts pentru The Painted Veil – care nu știu dacă este cunoscut suficient, deși are multe motive să fie – pentru autocercetarea, regretul, resuscitarea morală, recuperarea încrederii, iubirii, relației. E un fel de phoenix relațional… într-un film de văzut când drumurile stau să se despartă (deși oricând e bine).
Anne Hathaway în Mizerabililii.
Sandra Bullock în Premonition. Nu e film de Oscar (nici ultimele filme de Oscar nu sunt de fapt de Oscar), dar interpretarea ei mi se pare foarte credibilă.
Helen Hunt în tot ce am văzut..
Nu am văzut unele dintre filmele pe care le-ai amintit, dar poate voi avea ocazia, cine știe.
Mi se par foarte interesante primele două sugestii, parcă ar indica spre un tip de feminitate tot mai rar în imaginarul zilelor noastre (intră aici, parțial, și Hathaway din Mizerabilii). Ce zici de personajul interpretat de aceeași Jennifer Connelly în Noah?
Ar fi fain să le vezi, vezi că ele cam au niște premii. Sau unele sunt făcute după romane (cum e Painted Veil – Somerset Maugham – și e la a treia ecranizare).. O să fiu curioasă ce impresie îți vor face.
Connelly în Noah.. 🙂 Chiar așa. Părerea ei cu privire la acțiunile lui Noah mi-a convenit, dar atitudinea o voiam mai intensă parcă, mai incisivă. Dacă bine îmi amintesc. Știu că nu ”se purta” pe atunci așa ceva. Dar nu îmi amintesc oricum să (îmi) fi ieșit în evidență. Ție?
Ah, mă gândesc că e interesant de privit peste timp acest cuplu Crowe-Connelly, mai ales că ea este din nou soția unui bărbat cu mintea bântuită de fantome. Noah însă este un film ratat; poate dacă ar putea fi ignorat conflictul principal s-ar putea vedea că e același tip de caracter, dar nu sunt convins. Atenția mea s-a focalizat mai mult pe el, recunosc.
Și pentru mine e un film ratat, de-asta îmi era și greu să-mi amintesc personajul ei, mă și enervase personajul lui, felul în care construiseră restul etc.
Ai văzut vreun nominalizat la oscar?
Aproape tot 😉
Aș vrea să scriu câte ceva despre ele, singura problemă e de timp.
Mi-au plăcut Revenantu` (un delir post-tarkovskian) și Spotlight (trist ca o noapte a spiritului); Bridge of Spies e deja prea Spielberg-convețional.
În The Big Short mi-a plăcut Steve Carell. Brooklyn e frumos dar moale. Marțianul a fost distractiv, nimic mai mult.
Nu am nici o tragere de inimă nici pentru Daneză, nici pentru Carol.
🙂 Eu zic că mai bine scrii doar despre cele care crezi ca merită. Și așa nu trebuie să îți furi atât de mult timp.
Azi cred că văd Spotlight și eu…