Raport Minoritar – Există discriminare la Hollywood?


Dacă e să privim acest raport realizat în anul 2015 în Statele Unite, se pare că da, Hollywoodul discriminează la greu. Sunt evaluate în jur de 700 de filme dintre cele mai populare, realizate în perioada 2007–2014, pe baza a trei criterii majore: gen, rasă și orientare sexuală. Raportul este documentat în cifre sugestive, statistici, grafice – sunt convins că s-a muncit la el, nu glumă. Ar merita, măcar din această cauză, frunzărit puțin (AICI).

Departe de mine gândul de a contesta niște cifre; totuși cred că raportul nu ne oferă o imagine folositoare asupra fenomenului discriminării, presupunând că acesta este real și că trebuie făcut ceva întru echilibrarea unor balanțe (nu știu de ce trebuie să mai facem ceva într-o lume în care nu mai trebuie să credem în ceva, dar, mă rog, treacă de la mine și asta).

UNU

Nu se suflă o vorbuliță despre discriminarea religioasă. În acest sens, putem spune că raportul discriminează o formă de discriminare. Am putea presupune că ea este inexistentă, dar cred că măcar pentru a documenta absența ei era necesar ca distinșii autori ai studiului să o studieze cu aceeași abnegație. S-or fi gândit că nu merită efortul …

Poate că ar trebui ca și creștinii să fie mai vocali în privința asta, precum homosexualii? Ferească Dumnezeu! Ajunge mărturiei noastre necazul ei.

Ar mai fi un criteriu interesant de studiat: vârsta. Unele studii au documentat o discriminare a generațiilor care acum sunt trecute ușurel de 45-50 de ani. Se toarnă filme destinate tinerilor cu grămada, apoi, pe măsură ce urcăm pe scala generațională, vedem că în afară de Morgan Freeman, alături de încă vreo doi „monștri” de teapa lui, nu mai sunt mulți care să țină ștacheta (vorbim, desigur, de roluri importante, dar și de povești axate pe probleme specifice ale acestor generații). E vremea ca bunicii să strige sus și tare după egalitate!

DOI

Este un raport cantitativ, nu unul de substanță. Ar fi cel puțin la fel de relevant pentru a documenta o discriminare să vedem și felul în care sunt portretizate categoriile considerate disriminate în filmele respective. Adică, dacă homosexualii sunt – să zicem – portretizați invariabil pozitiv în filme, s-ar putea să conteze mai puțin numărul de filme relizate cu și despre ei și mai mult impactul lor. Iar dacă negrii sunt preferați pentru rolurile de „băieți răi și needucați”, problema ar fi cu atât mai profundă. Văzusem undeva un alt raport în care se arăta că actrițele de culoare recompensate cu Oscar sunte cele care jucaseră cu precădere roluri de femei needucate, din comunități periferice, eventual sclave. Mult mai sugestiv, mult mai relevant. Nu este cazul în raportul de față.

TREI

Totuși, se vorbește în termeni calitativi atunci când vine vorba de (hyper)sexualizarea caracterelor în filme. Îți vine să le plângi de milă bărbaților asiatici, discriminați grosolan la capitolele „vestimentație sexy”, expunere a pielii sau referințe cu privire la atractivitate, față de caucazieni sau latino (evident cei mai „fierbinți”).

În schimb, raportul expediază dintr-o sorbire faptul că din perspectiva rolurilor domestice, practic, nu există diferențe notabile de evidențiat. Eu cred că tocmai acest fapt ar fi necesitat o interpretare mai amplă, numai că atunci când scopul studiului este să reveleze discriminarea care este, nu eventualele echilibre, rezultatul este pe măsura necesităților.

PATRU

Autorii sugerează la un moment dat că diversitatea, prin ea însăși, ar putea face industria cinematografică mai profitabilă decât este ea acum. Suntem lăsați cu impresia că Hollywoodul nu știe să-și facă calculele, că nu studiază piața cu atenție, fiind mai preocupat, desigur, să discrimineze; era cât pe ce să îi văd pe hollywoodieni ca pe niște artiști boemi, încăpățânați să reziste tendințelor ideologice ale momentului. Numai că … filmele despre homosexuali nu sunt teribil de profitabile, asta e. Deocamdată, cele mai multe hituri financiare sunt sunt realizate de filmele de acțiune, sau de fantezie, cele care umplu sălile cinematografelor de băieți (doar unii dintre ei fiind însoțiți de prietenele lor). Excepție notabilă și meritorie: Frozen.

În ce privește recentul Star Wars (acum produs de Disney), îmi exprim opinia discriminatorie și incorectă politic că filmul ar fi fost un succes și mai mare decât este el acum dacă eroul principal nu ar fi fost o adolescentă îndrăgostită de blastere, de săbii laser și de circuite integrate, care descoperă Forța pe cont propriu etc. Dar nu vom avea niciodată o certitudine în această privință și trebuie să ne mulțumim cu „dovezile” empirice: de pildă, abia dacă erau vreo cinci femei, într-o sală pe jumătate plină, când am vizionat eu filmul; figurinele cele mai căutate în magazine de către copii mici și mari nu sunt cele cu Rey, ci altele … mai discriminatorii etc.

CINCI

La secțiunea exemple de filme de succes făcute de femei este listat … Fifty Shades of Grey. La faza asta m-am spart de râs, nu alta.

Anunțuri

Un gând despre “Raport Minoritar – Există discriminare la Hollywood?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s