„Mijlocul este mesajul” – variantă pentru sufletul evanghelic


Cum voi explica această celebră zicere a lui Marshall McLuhan? Cu ce-o voi asemăna?

Păi, haideți să observăm următoarele teze, mai mult sau mai puțin vehiculate prin mediile evanghelice. Vă atrag atenția că nu am de gând să pun în discuție valoarea lor de adevăr, ci doar să le semnalez prezența în aceste medii, explicit sau simptomatic:

Cuvântul predicat al lui Dumnezeu are putere.

Biserica crește în special prin grupuri de casă.

Problema din multe biserici în ziua de astăzi este închinarea fără putere.

Prin post și rugăciune vom aduce schimbarea în acea situație.

Predicarea expozitivă este cea mai eficientă dintre toate.

Rugăciunea este cheia trezirii / a unei vieți spirituale sănătoase / etc.

Studiul biblic inductiv este cea mai bună metodă de abordare a mesajului biblic.

Prin citirea și studierea Scripturii creștinul se hărnește spiritual.

De fiecare dată când se vorbește despre eficiența unui mijloc prin el însuși,conținutul fiind privit ca un aspect secundar, acel mijloc funcționează ca mesaj în sine. Unele devin chiar dogme, iar oamenii se luptă cu tot ce au și cu tot ce sunt pentru propășirea lor. Nu spun că avem de-a face cu mijloace fără conținut – trist fapt care, de altfel, este posibil în practică– ci că valoarea lor este adresată în primul rând prin prisma capacității lor de a produce efectele scontate (creștere spirituală, trezire etc), abia apoi din perspectiva conținutului (predica în sine, conținutul închinării, tema studiului biblic etc).

Repet, nu spun că e ceva rău în asta (în mod sigur, e ceva de studiat mai profund), dar atrag atenția asupra pericolului reprezentat de convertirea mijlocului în mesaj: diluarea conținutului în formă. Formalismul, dușmanul de moarte al vieții în biserici (de orice fel), este tocmai consfințirea unei înfiorătoare metastaze: mijlocul a devenit mesaj. Iar oamenii din afară, care încă mai caută conținut în jurul lor, poate că nu resping mesajul Evangheliei pe care pretindem că o propovăduim, ci un mijloc fără conținut, asemeni luminii electrice. Căci știți, nu-i așa, că lumina în ea însăși nu este purtătoare de mesaj, ci revelatoare a prezenței altor mesaje ce nu pot fi observate în întuneric. De acea, dacă suntem lumina lumii, nu noi suntem mesajul, ci mai degrabă acesta: „l-am văzut pe Tatăl, vrednic de slavă, în bunătatea lui de neîngrădit pentru fii oamenilor”.

Căderea în ritual este căderea din conținutul unui mijloc în efectul său. Pentru că Marshall McLuhan are dreptate: mijlocul este mesajul. All day long.

Simplu, nu? Acum, dacă sunteți cuminți, data viitoare vă voi vorbi despre mijloace fierbinți și despre mijloace reci. Fierbinte!

Anunțuri

2 gânduri despre “„Mijlocul este mesajul” – variantă pentru sufletul evanghelic

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s