Eu cred că Dumnezeu preferă postmodernismul – un remix personal


Mie asta îmi spune clipul celor de la Taxi, realizat după o rețetă deja consacrată: mixul de vedete, dintr-o paletă diversă de domenii, care ne spun același lucru over and over again, ca să pricepem cât mai bine ce e de priceput, adică ceea ce trebuie să credem și noi. Prin asta se crează iluzia acoperirii maxime în spațiul culturii noastre, căci între Mircea Cărtărescu și Andreea Esca, nu prea mai ai cum să mai identifici eventuale găuri negre – vocile celor care poate că nu văd smerenia prin filtrele viselor arhitecturale care bântuie din vreme în vreme nopțile ortodoxiei românești.

Dar acest mix este chiar mai profund decât pare; el, practic, calcă în picioare cam orice încercare a privitorului de reflecta asupra subiectului în termenii sacralității. În momentul în care un prezentator TV care și-a făcut un obicei din a saliva ca un libidinos ordinar în prezența animatoarelor din studiourile unei anume producții ne spune ce preferă Dumnezeu nu mai există nici sacru, nici profan, căci rezultatul este tocmai ștergerea contururilor care mai sugerau în creștinătatea noastră socială un dram de orientare. Despre verticalitate nu mai vorbim, s-a cam dus de mult pe apa sâmbetei. Acesta este mixul mediatic, unul prin excelență simptomatic, pentru că media nu face altceva decât să scoată la lumină, fără preget, simptome ale pătimirii românești pe Golgota duplicității ce ne caracterizează umblarea. Ortodocși occidentalizați – dați-mi un oximoron mai potent în a ne descrie apucăturile ultimilor ani.

Apoi, să nu uităm nici de mixul omiletic, pe axa vis – experiență – predică – verset biblic. Da, ați prins repede ideea, e o predică rostită în oglindă – acei propovăduitori nu se uită la noi, ci se admiră pe ei înșiși la amvon, ce credeați? – ceea ce înseamnă că se începe cu sfârșitul și se încheie cu așezarea temeliei. Se pare că popii au ratat o lecție de creștinism, așa că e rândul vedetelor să ne arate cum se face. Și știți care e realitatea? Aceștia din urmă o fac mai bine. S-a democratizat și spațiul propovăduirii, ca mai toate celelalte, iar acest clip nu face decât să ne confirme încă odată că teologia este, în esență, o disciplină comunitară, în care profesioniștii vor avea tot mai puține de spus.

Nostalgie. Un bob de umor. Lirism. De ce nu, o țîră de sarcasm. Zâmbete. Unii sunt serioși. Un verset biblic listat în final, negru pe alb.

Tot un fel de mix, doar că nu știu cum să-l numesc. Dar nu mai contează. Binele a fost produs.

Altfel, ce să zic? Eu de mult aștept un clip de la Taxi în care să mi se explice ce înseamnă „să nu furi”. Deși, ceva îmi spune că atunci când misionarii vor deschide gura să ne-o propovăduiască nu va mai fi cin` s-o asculte. Sau să îi dea un șher.

Anunțuri

16 gânduri despre “Eu cred că Dumnezeu preferă postmodernismul – un remix personal

  1. Ce am zis eu despre asta, altundeva:

    Hmm, două chestii. Una că e cam îndrăzneț să spunem ce preferă Dumnezeu de la noi citire. Iar apoi, dacă tot condamnăm lipsa de smerenie în opulența clădirii construite, să nu cădem în ispita de a fi mândri în smerenia pe care o simțim în biserica aia de lemn și a ne da superiori prin exact puținul pe care îl fluturăm. Contradicția care ne paște astfel e chiar după colț..
    Puteau gândi ceva mai mult piesa aia…

    1. Plus că lecția despre smerenie este oferită de oameni care, în anumite contexte, chiar de acea smerenie au arătat că duc lipsă. Eu zic că nu trebuia gândită deloc.

  2. Sunt de acord cu ceea ce ati spus amandoi , doar ca (aici e un ,,DOAR” mare …) meritau sa si-o primeasca ! De ce ? Voi comenta daca e cazul , deocamdata imi dau cu parerea . Piesa e deja de impact . Incet , incet se ia atitudine ! Am bagat de seama si la mesajul subliminal si sunt de acord : Nu e in regula ca biserica sa aiba privilegii de stat in stat , sa aiba lege fiscala separata ! Dedesubturile sunt cunoscute pentru destui , nu le discutam aici !

    In orice caz , asa am invatat si eu in Facultatea de Teologie candva (sper ca si acum studentii ortodocsi sa invete la fel) :

    ,, Dumnezeu iubeste lemnul ,
    Lemnul si spatiile mici ”

    A fost destept cel care a compus textul , cineva l-a indrumat stau stia el acest adevar ascuns al Teologiei Ortodoxe , mai ales cel al vlahilor din spatiul carpato-danubiano-pontic . Ca de mergem in sfera bizantina sau romana , ,,ne mananca sfintii ” cu ortodoxia noastra cu tot …

    Daca voi considerati , putem incropi un dialog tematic , daca nu , raman vorbele spuse mai sus .

    1. M-am întrebat adesea cum rămâne cu nostalgia atâtor ortodocși după Sfânta Sofia, considerată un fel de icoană arhitecturală a îndumnezeirii. După părerea mea, ar trebui să fie loc pe lumea asta și pentru corturi și pentru temple poleite cu aur.
      Eu cred că Dumnezeu preferă inimile oamenilor, indiferent de mărimea lor.

      1. Te-ai gandit vreodata ca acel episod din Istoria Ortodoxa , a caderii Constantinopolului , a fost tot un raspuns al lui Dumnezeu la rugaciunile bizantinilor ? Sa ne aducem aminte :

        – Decat mitra papala , mai bine turban turcesc !

        Ei au cerut-o , nu ? Mai mult de-atat : ,,… si ne iarta noua , precum si noi iertam …” Fascinant , nu , noi ne-o cerem ! Putem atunci spune ca Dumnezeu este rau ? Nu !

        Si eu zic tot ca si tine :

        ,,…ar trebui să fie loc pe lumea asta și pentru corturi și pentru temple poleite cu aur.”

        De-aceea nu pot sa inteleg , de fapt sa-i inteleg …!

      2. Da, mă gândesc că așa o fi, numai că nostalgia ortodoxă după acea catedrală nu s-a stins, ce zic eu, nu cred că va pieri vreodată. Poate că ăsta a și fost marele serviciu pe care musulmanii l-au făcut atunci ortodoxiei: au convertit o realitate mult prea frumoasă într-o legendă nepieritoare, plină de semnificații …

    2. Florine,
      la cum o spui tu, parcă îmi vine mai degrabă să încuviințez după tine, că și așa tu ești mai în drept să vorbești în chestiunea asta. Adică faza cu ”meritau să și-o primească” din partea unuia din interior e dezarmantă. 🙂
      Deși e târziu din punct de vedere al avansării construcției.

    1. Oh, cum să nu, Dănuț, există excepții, ființe cu totul desăvârșite în tot ce spun și fac și preferă, numai că Dumnezeu nu se numără printre acestea. 😉

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s