Creștin demn de luat în serios. Se poate?


Citesc acestea despre Andre Bazin, unul dintre numele de referință în istoria criticii de film. Citesc despre un om: asupra ideilor sale despre cinema, unele poate prea romantice pentru vremuri atât de prozaice precum cele actuale, vom putea vorbi altă dată. Citesc despre un creștin, despre unul care a fost prețuit cum se cuvine până și de cei mai înverșunați agnostici din lumea filmului anilor 1950-1960. Cam așa:

Într-adevăr, a existat întotdeauna ceva un pic medieval și călugăresc despre Bazin, care a fost el însuși un catolic practicant. Renoir la comparat cu unul dintre sfinții reprezentați în vitraliile de la Chartres; Truffaut a mers atât de departe încât l-a numit o creatură a vremurilor de dinainte de păcatul originar. Aproape toți cei ce l-au cunoscut l-au elogiat pe Bazin pentru înțelepciunea și pentru bunătatea sa, ambele parcă având rădăcini ascetice.

În timp ce această mireasmă a transcendentului este suficientă pentru a-i scandaliza pe cei mai mulți teoreticieni de film, ea ajută la explicarea influenței de durată pe care a avut-o Bazin între cei ce i-au acceptat filmului posibilitatea de a referi divinul. Urmărindu-l pe Bazin, cititorul nu are sentimentul unei fronde de specialitate academică, secularizată și instituționalizată. În schimb, el vine în contact cu o persoană sau, mai corect, cu un suflet angajat într-o aventură sacră a descoperirii adevărului. Impresia de lumină pe care o degajă scrierile lui Bazin poate fi, fără îndoială, atribuită în parte lui sănătății sale fragile, ca o realitate ce iese în evidență în culori cu atât mai vibrante cu cât ele se află în proximitatea umbrei morții. Însă, chiar dacă aceasta constituie cea mai mare piatră de poticnire pentru critici care, altfel, îi apreciază ideile, nu se poate nega sursa primară de inspirație a lui Bazin: credința. Voi sublinia acest fapt acum, anume că Bazin era intelectual și era creștin – mai precis, un intelectual creștin – pentru că atunci era încă posibil ca un om să fie în mod public ambele și, în același timp, să fie luat în serios. Evident, nu cred că acest lucru mai este valabil – cu siguranță nu în Statele Unite – și deplâng acest fapt, atât de dragul intelectualilor, cât și de cel al creștinilor.

(Bert Cardullo, ed. în André Bazin and Italian Neorealism)

Nu contează dacă sunt exagerări sau nu în ce spune omul ăsta despre Andre Bazin. Cine mai poate verifica? Nici nu e cazul să-l canonizăm. Mă gândesc numai că dacă după moartea mea va fi cineva să poate rosti sincer măcar unul dintre aceste lucruri și despre mine, înseamnă că n-am trăit degeaba pe acest pământ … Sau măcar să mai existe un creștin, unul singur care să poate fi luat în serios pe planeta asta, mă mulțumesc cu atât.

Anunțuri

Un gând despre “Creștin demn de luat în serios. Se poate?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s