Mijlocul este mesajul (2) – mersul la biserică


Creștinul nu își aparține sieși, căci el este în întregime, cu tot ce are, al Domnului. Simplu, nu? E un adevăr teologic ușor de rostit în cuvinte, mult mai greu de predicat prin mijloace non-verbale. De fapt, nu e atât de greu, numai că nu suntem conștienți întotdeauna de semnificația unor gesturi pe care le facem în mărturisirea noastră creștină, îndeosebi din pricina caracterului lor repetitiv. Aceste fapte sunt prin natura lor modalități prin care exprimăm încredințări dogmatice uneori greu de transpus în cuvinte.

Să luăm, de pildă, cel mai obișnuit gest creștinesc de fiecare duminică, mersul la biserică. El este mai mult decât un fapt oarecare de viață, e un mijloc prin care creștinul transmite un mesaj, dincolo de conținutul propriu-zis al liturghiei sau al serviciului divin. E un mijloc de orientare în timp și spațiu. Nu toate clipele sunt la fel, nu toate locurile au aceeași semnificație înaintea lui Dumnezeu. Există clipe pe care le putem suspenda duhovnicește pe peretele eternității și există spații în care nu avem nici o altă șansă decât cea a închinării alături de alți oameni care mărturisesc, prin același mijloc, aceeași speranță eternă că nu e întreaga existență o apă și-un pământ. Cu pași grăbiți sau abia târâți, cu mașina sau cu tramvaiul, înainte de vreme sau cu întârziere, fiecare dintre noi rostim, duminică de duminică, în tăcere poezia unei vieți ce își trage seva nu doar din cele de jos, ale țărânii, ci și din cele ale cerului ce ni s-a cuibărit în inimi. Mărturisim că nu mai suntem rătăcitori în deșert și că avem un destin, o cale de străbătut și o patrie cerească de care suntem tot mai aproape cu fiecare clipă.

Iar mersul la biserică – repet, fără să mai punem la socoteală conținutul celor ce vor avea loc acolo – este un mijloc care produce efecte. Ne răstignește față de săptămâna ce a trecut și față de sentimentul de proprietate asupra propriei vizuini, pentru a ne apropia de Cel ce n-a avut pe pământ un loc unde să-Și plece capul, nici nu Și-a dorit așa ceva, pentru că privea înainte spre locul în care ne poftește pe toți la marea nuntire ce va să fie pentru vecie bucuria celor răscumpărați din tirania formelor fără viață, fără conținut și fără de rost.

Anunțuri

Un gând despre “Mijlocul este mesajul (2) – mersul la biserică

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s