Oare cum se simte Messi astăzi, bărbat ori femeie?


Vă vine să credeți că încă mai există locuri în care bărbații sunt bărbați și femeile femei, iar asta pur și simplu datorită unor detalii anatomice evidente până și puștilor de grădiniță?

În acest moment, asta este, unul dintre bastioanele cele mai solide ale perspectivei tradiționale – în curând, istorice – cu privire la identitatea de gen este sportul. Aici avem încă în vigoare o delimitare între bărbați și femei întocmită pe criterii ce țin de un bun simț anume, nu de preferințe. Biserica, o spun cu tristețe, dă semne că cedează în această luptă. Acceptarea căsătoriilor între homosexuali, însoțită de „justificarea” ei teologică, îi confirmă lumii seculare că delirul de gen în care se complace și care acum își focalizează întreg arsenalul ideologic și politic pe modul de folosire a toaletelor este motivat de pasiune pentru dreptate și pentru adevăr. Mai mult, teologii par suficient de flexibili și de abili pentru a le furniza politicienilor motive să creadă că problema tradiționaliștilor este doar una de conștiință, nu și de adevăr. Practic, Biserica nu mai poate oferi lumii un discurs de gen, din moment ce a cedat fără replică aproape în două aspecte ce țin de esența subiectului, instituția căsătoriei și asumarea rolurilor pe care Dumnezeu ni le-a hărăzit prin Creație. Nu suntem doar egali, suntem la fel. Biserica este mesajul, iar mesajul este CONFUZIE.

În fața acestui fault de mărturisire teologică, căreia i-a cedat cu totul jenant până și un gigant umanitar creștinesc precum World Vision, lumea își cere dreptul la ambiguitate, la explorare și, implicit, la alegerea personală. Avem dreptul să fim nu ce se vede, ci să fim ce decidem noi. Acesta este încă un avatar al răzvrătirii omului (post)modern împotriva unui sistem paralizat în propriul compromis cu Revelația și aflat într-un conflict tot mai fățiș cu moștenirea sa multimilenară.

Dar, repet, acolo unde Biserica a cedat, sportul rămâne pe poziție. Atât timp cât Neymar, Federer, Hamilton, LeBron James sau Lucian  Bute nu vor putea fenta ideologia de gen și nu vor fi catalogați, în baza vreunei declarații pe proprie răspundere, ca acceptabili pentru competițiile feminine în domeniile lor de expertiză meciul nu e încă pierdut. Ca mesaj, sportul înseamnă: BĂRBAȚII ȘI FEMEILE NU SUNT LA FEL. Credibil, încă.

Însă nici demonul nesiguranței cu privire la care e cea mai bună opțiune pentru un om atunci când vine vorba de folosirea unei toalete publice nu ne va da pace de acum încolo. Acesta e prețul. Aceasta e adevărata cruce a cugetului. Mi-e teamă doar că cel răstignit nu ispășește absolut nimic prin fapta sa, ci doar ne aduce aminte de rușinea pe care trebuie s-o îndurăm atunci când ne călcăm în picioare, în numele unei ideologii vremelnice, ca orice ideologie politică, până și bruma de umanitate pe care unii optimiști o mai recunosc în om după Cădere …

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s