În cât timp a creat Dumnezeu lumea? (8) – Discurs asupra metodei


Una dintre cele mai grele ispite pentru cercetătorul primelor două capitole ale Facerii este cea de a ignora, ca fond al interogației sale, necesitatea luării în calcul a prezenței lui Hristos în Creație. „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile”, spune Scriptura. Nu fără temei unii mistici l-au intuit pe Hristos în răcoarea dimineții, așteptându-l pe Adam pentru o plimbare prin grădină. Dacă e aşa, atunci poate că taina Creaţiei nu se reazămă atât de mult pe lungimea unei zile din cele şase, cât în prezenţa lui Hristos toate acestea. E un fapt elementar pe care îl uităm în vâltoarea argumentărilor, adăugat indiferenței față de experiența deosebită a destinatarilor iniţiali ai acestei relatări în fața cuvintelor lui Dumnezeu. Putem lesne intui că, oameni cât se poate de simpli, evreii ieşiţi din Egipt erau interesați în primul rând de întelegerea mersului lucrurilor („Ce-i cu agitaţia asta? Cine este acest Dumnezeu şi ce vrea cu noi? De unde venim şi încotro de îndreptăm?”) decât de o abordare ştiinţifică a originilor. Iar Dumnezeu a vorbit pe limba lor, în mijlocul experienței lor istorice, în acel cadru mitic aparte. El nu a ţinut un curs de astrofizică acolo în deşert, ci s-a revelat pe Sine ca iniţiator al unui imens tsunami spiritual (vorbesc acum strict din punctul de vedere al unui israelit copleşit de toate cele întâmplate) pe care noi îl numim istorie a rasei umane, în care ei, evreii, erau destinați să joace un rol esenţial.

Pe paginile Facerii relatarea originii lumii poartă cu sine amprenta unei urgenţe, a unor decizii ferme de care depind viaţa şi moartea oamenilor. Nu e timp pentru dizertaţii academice ori pentru demonstraţii savante. Vremea s-a scurtat – timpul devine atât de preţios încât nu ne mai putem permite să nu avem priorităţi.

De cele mai multe ori momentele în care ne apropiem de Scripturi sunt parcă suspendări ale timpului. Ne refugiem în cămăruţa noastră înconjuraţi de dicţionare şi enciclopedii, pentru ca, aplecaţi pe paginile Cărţii Sfinte, să nu mai realizăm trecerea orelor. În sine, acest lucru este frumos, însă e însoțit la pachet de pericolul real al detaşării, al unei abordări tehnice și preponderent raționale, a unui discurs exterior, care exculde trăirea, acel inexplicabil simț al sacrului, mediat de slova transfigurată în carne. Fiind un adevăr personal, intim legat de persoana Domnului nostru Isus Hristos, el este mai mult decât un enunţ, o dogmă sau rezultatul unor precise măsurători: este o realitate a vieţii ce izvorăşte din El.

De aici pleacă și premisa mea cu privire la imposibilitatea unui dialog real cu necredincioșii pe tema Creației. Dacă pentru noi creştinii adevărul este un set dogmatic raţional, expresie a unui adevăr pur obiectiv, în permanență suspendat undeva în afara noastră,  pentru cei necredincioşi el este clădit pe baza unor observaţii empirice, la care se adaugă domnia raţiunii practice, reci şi intolerante faţă de lucrurile neverificabile ştiinţific. De pe aceste premise, dezbaterile între creştini şi adversarii lor „liber-cugetători” sunt din start sortite eşecului pentru că nu există un fundament comun pentru discuţie. Pentru ambele tabere, ideea că atașamentul personal față de mesajul pe care îl transmitem contează în dezbatere este una păguboasă și de neacceptat. Aici Kuraev, Kalomiros și Pr. Doru Costache, alături de alte voci ale gândirii teologice răsăritene, au dreptate când scot în evidență șubrezenia dezbaterilor din lumea vestică între atei și creștini. Creștinul este forțat să renunțe la una din armele sale redutabile: curăția inimii și a cugetului. Adică, la mărturia omului născut din Dumnezeu.

I-a fost dat adevărului să călătorească prin istorie la un nivel personal, din om în om, de la învăţător la ucenici, de la o generație la alta. De aceea, în timp ce Hristos este adevărul, Biserica este stâlpul şi temelia acestui adevăr ( 1 Timotei 3:15 ). Biserica este comunitatea în care Scriptura prinde viaţă, este descoperită, asumată şi trăită cu pasiune. Mesajul nostru pentru lumea în care trăim nu este unul lozincard, esenţialmente declamativ, ci este o mărurie a unei vieţi ce încapsulează acest mesaj şi îl exprimă în perfectă armonie cu revelaţia lui Dumnezeu. dacă vreți, este experienţa lui Iona: forţa predicării sale a stat în acea simbioză dintre gravitatea mesajului rostit prin cuvinte şi iritaţiile de pe pielea sa.

De aceea, nu cred că Facerea 1-3 a fost destinată dezbaterilor cu cei necredincioși. Ea nu este mesaj apologetic, ci hristocentric. Practic, ea nu se poate discuta cu cineva care nu realizează la nici un nivel, nici spiritual, nici măcar intuitiv, prezenţa lui Hristos în creaţie, în modelul oferit de El pentru primul om, în privirea plină bucurie  peste lucrurile care „erau foarte bune”, dar şi în prezenţa Sa pe cărările din răcoarea grădinii Edenului. Cel ce caută înţelesul textului cu mintea, lăsându-şi inima deoparte, va pierde esenţialul, indiferent de intenţia cu care face cercetarea. Mă gândesc că cei ce au auzit pentru prima oară această relatare simţeau pe şira spinării fiorul prezenţei lui Dumnezeu, ca cea de la Horeb, de pildă. Nimic din didacticismul unei şcoli duminicale nu putem găsi aici, în primul lor contact cu povestea facerii lumii. Lentilele și enciclopediile lumii ne-au ascuțit senzația unei înalte definiții a mesajului biblic; în realitate, el este un mesaj intenționat laconic, ascuns în continuare celor ce vor să-l încătușeze în mințile lor și descoperit cu precădere acelora care îl cunosc pe Cel căruia I S-a dat întâietatea în toate lucrurile, în cele de acum și în cele viitoare …

De aceea, fiecare clipă a existenței noastre, pe care o numim, îndeobște, viață creștină, este parte din răspunsul nostru la întrebarea cu privire la Facere, în toate detaliile ei adesea imposibil de descifrat.

Anunțuri

Un gând despre “În cât timp a creat Dumnezeu lumea? (8) – Discurs asupra metodei

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s