Primejdia distribuirii propovăduirii


Cred că un punct de cotitură de o importanță majoră pentru istoria evanghelismului contemporan, comparabil, poate, în efecte doar cu revoluția carismatico-mediatică ce a avut loc în cea de-a doua parte a secolului XX, va fi acela în care credincioșii vor conștientiza cu adevărat că a distribui și a propovădui nu sunt nici măcar pe departe același lucru.

Distribuirea este, ca mijloc, o slujbă de intermediar, asemeni celei a speculanților din piețe: pur și simplu omul dă mai departe ce a primit, o expresie a unei realități ce nu îi aparține. Adevărul e doar în trecere prin viața sa, el tu este un angrosist în cele ascunse ale lui Dumnezeu, nu un ucenic al lui Hristos. Pe când propovăduirea, în esența ei, anunță o realitate care deja  a produs niște efecte ireversibile în inima și în viața credinciosului, o multiplicare organică a vieții lui Dumnezeu în oameni, în poporul Său.

Distribuirea este, așadar, fierbinte, pentru că amplifică niște afecte, dar invită la pasivitate, fiind prin excelență un act mecanic, repetitiv, sistematizabil în patterns, analitics etc. Propovăduirea, însă, este rece, pentru că se bazează pe joasa definiție a mărturisirii (nu a vederii), astfel că ea îl pune pe ascultător în fața alegerii de viață și de moarte. E asemeni circulației sângelui într-un trup, adică viață.

–––––––––––

Distribuie dacă îți place această postare!

Anunțuri

5 gânduri despre “Primejdia distribuirii propovăduirii

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s