Ați prins ideea?


Unul dintre cele mai puternice mijloace pe care filmul le are la îndemână, sub aspect ideologic, pentru a se păzi de nemiloasa boală a propagandismului și a didacticismului pueril este ideea cinematografică. În absența ideii, filmul nu e altceva decât propagandă pură. Unii dintre noi își mai aduc aminte de realismul socialist – cam despre așa ceva vorbesc; nu uitați însă că acest tip de discurs nu a ocolit cinematograful capitalist, prin acele filme care bat vârtos șaua ca să priceapă iepele ce e de priceput, cum ar fi (aleator, din memorie): Top Gun, Pearl Harbour, Agora, Kingdom of Heaven, Argo, Air Force One, Rocky IV, The Kids Are All Right, Saved!, Tears of the Sun, Superman (originalul), Lego Movie (unul care a reușit „performanța” de a fi perceput atât ca anti-creștin, cât și ca anti-capitalist …), Exodus: Gods and Kings, Noah, Son of God etc, etc, etc …

Da capo: ideea, cinefilodulilor, asta este ceea ce contează, ideea! A nu se confunda, să fim înțeleși, cu mesajul filmului, ăla hermeneutic, știți voi care. Filmul nu este text; rareori își enunță propozițional ideea. Filmul transmite idei în primul rând prin experiența contactului cu o altă lume, prin poveste, practic, făcându-ne să alunecăm pe suprafața unei alte lumi. De aceea este atât de influent, atât de perfid adesea și, în același timp, irezistibil …

Hint: Ideea cinematografică este elementul care justifică existența acelui film, care îl transformă într-o necesitate, fie ca act de rebeliune împotriva unui status quo insuportabil, fie ca aduce în existență a unui nou cadru de explorare, prin imaginar, a realului. Aceasta e întrebarea cu care începe orice analiză serioasă a unui fim: de ce trebuie el să existe? De ce nu se (mai) poate fără el?

În acest sens, în această inflație de filme de care am putea lesne să ne lipsim, parcă e mai ușor de înțeles de ce cultura zilelor noastre nu se poate lipsi de Modern Times, de Citizen Kane, de La Strada, de The Bicycle Thief, de Tokyo Story, de The Rope, de Solaris, de The Purple Rose of Cairo, de Rashmoon, de The Player, de Farmecul discret al burgheziei sau de The Seventh Seal. În zilele noastre, sufocate de obsesiile mercantile ale celor ce au în mâini destinul industriei viselor, e tot mai greu să vezi o necesitate artistică într-un discurs cinematografic. Poate în The Ethernal Sunshine of the Spotless Mind, Lord of the Rings și The Hobbitt. Poate chiar și Inside Out, de ce nu. Inception merge și el. Trebuie să revăd The Revenant, încă nu sunt pe deplin convins …

P.S. Nu vă spui acum mai multe despre aceste idei cinematografice. Le va veni și lor rândul mai pe larg, în curând …

Anunțuri

Un gând despre “Ați prins ideea?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s