Dacă, în adevăr, citim tot ce vedem, ce auzim și ce pipăim, dacă ne-am ascuțit percepțiile doar pentru a descifra semnele și ordinea lor în orice manifestare artistică și culturală, atunci e cazul să reconsiderăm în cultura noastră niște voci precum cele ale unor Kierkegaard, Mondrian, Mahler sau Tarkovsky. Fiecare, în felul lui, ne-a provocat să-i opunem caracterului noetic al hermeneuticilor noastre trăirea. Căci atunci când cuvântul citit devine temei al unei trăiri, cartea, tabloul, piesa muzicală sau filmul pe care îl vizionăm devine realitate pentru noi. Simulacrele se citesc întotdeauna. După ce încheiem buchisirea, le cuibărim pe undeva prin memorie sau uităm de ele. Nu uităm niciodată viața, căci ea se regăsește pe sine odată cu fiecare nou pas, cu fiecare trăire.

Tot astfel, atât timp cât predica este mesajul, nu primim decât zgomotul de fond al cuvintelor lui Dumnezeu pentru noi. E cazul să luăm aminte. Căci nu ne e de folos ca revelația lui Dumnezeu să fie adevărată pe paginile unei cărți, cât în viețile noastre. Căci dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre. Avem curajul, decența și suficient temei în adevăr pentru a predica ASTA?

Dacă nu, rămânem în continuare cu zgomotul de fond, niciodată cu viața care îl însoțește.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s