Zborul apropiat al păsărilor de altădată ne șoptea furia ce va să curgă dinspre orizonturi.

Ș-atunci ne găseam culcuș cu toții în liniștea de dinainte.

Fără să ațipim, fără să veghem.

Dar ne-au ajuns din urmă zgomotele de mâine.

Și nici măcar foșnetul frunzelor nu mai are a ne spune ceva, poate doar urmele ruginii, privite îndeaproape …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s