În stilul său pitoresc, zice postmodernul:
Terorismul este operatorul unui concept care se neagă pe sine, realizându-se: conceptul unei responsabilități nelimitate și nedeterminate (toată lumea este responsabilă de tot și de toate în orice moment). Terorismul nu face altceva decât să execute, în consecința sa extremă, însăși expresia umanismului liberal și creștin: toți oamenii sunt solidari, deci tu ești solidar și responsabil de mizeria unui paria din Calcutta.
Baudrillard, Strategiile fatale
Ce să vezi, terorismul se opune fragmentării și specializării răspunderilor sociale, pretinzând o domnie a structurii și a procesului, spre deosebire de fundamentalism, care încearcă să impună conținuturi, de regulă texte sacre sau dogme. Iar acestea nu sunt neapărat întreținute de un fond ideologic religios. Ideologiile seculare ne atenționează, în alternanțe îngrijorătoare între cele două expresii amintite mai sus, fie că trebuie să ne încadrăm pe deplin în cadrul pe care ele îl promovează în spațiul public și social, fie că trebuie efectuate demersuri pro-active în vederea implementării uitării trecutului.
Ș-atunci … terorismului i se răspunde tot cu terorism (diferă, desigur, armele), iar fundamentalismului cu ideologii tot mai obraznice. Căci numai un terorist te poate obliga, de pildă, să îți trimiți fetița să folosească aceeași toaletă cu o persoană posesoare a unui organ sexual masculin. Și numai un fundamentalist îți va spune că încredințarea ta cu privire la căsătoria dintre un bărbat și o femeie este homofobie.
Să cădem de acord asupra dicționarelor, atât cer. Să nu mai arătăm cu degetul doar înspre Orient. Atunci va fi temei pentru a pretinde în arena politică și socială desfășurarea unei drepte bătălii pentru ce îi este mai bine omenirii. Democratic. Constituțional. (Post?)Modern.
dyo 