Grădină tricoloră


Dacă judecăm credința prin cele mai multe din efectele sale în relațiile interumane, e posibil ca ea să arate mai mult ca fanatism, separatism, bigotism și îndepărtare, decât ca iubire. Mulți au fost înșelați de această asemănare. De aceea, dragostea e o virtute autonomă, ce trebuie prețuită și cultivată cu precădere, în timp ce nu le uităm pe toate cele ale credinței.

Tot astfel, iubirea adesea ne apare mult prea adesea ca o expresie a unui acum acut, în dauna celor nădăjduite. Iubim cu disperare, uneori. Speranța e o făclie ce trebuie întreținută cu multă grijă între atâtea vicisitudini ale vremii, iubind tot ce e vrednic de iubit.

Iar, ea, speranța, dacă e s-o privim prin ce ne oferă, pare mai mult o proiecție a visurilor noastre cele mai de taină, decât o expresie a credinței omului. Căci credința se cultivă, de asemenea, într-un hotar separat, prin auzire și ascultare, în timp ce ochii le văd deja pe toate cele așteptate cu sfântă emoție …

Așadar, acestea trei cresc în noi: credința, nădejdea și dragostea. Și nici una nu e de mai mică folosință sau de prisos.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s