Internet dissolver


Dacă e să îi dăm dreptate lui McLuhan, i se datorează culturii tiparului aplecarea spre specializare a oamenilor preocupați de cunoașterea și de modelarea lumii. Vremea lui Da Vinci a apus odată cu așezarea riguroasă și eficientă a literelor și a cuvintelor formate de acestea în forme standardizate, programate de om, dar consfințite de mașină. Cuvintele capătă noi puteri. Fiecare domeniu al culturii începe să își facă loc pe noi axe conceptuale; acel unic sistem de coordonate ce explica suficient de bine o lume cunoscută prin auzire se transformă într-un conglomerat de noi sisteme de reprezentări, așezate pe figurile deja observate. A devenit de neconceput multilaterala abilitate a geniului de a cuprinde totul cu mintea sa, căci mintea și-a păstrat dimensiunile de odinioară, a rămas cu un pas în urmă. Totul a fost abandonat în favoarea lui ceva anume: astfel a apărut expertiza. (Desigur, mai întâlnim și astăzi oameni care le știu și le pot face pe toate sau din aceia care consideră că domeniul lor de expertiză le subordonează pe celelalte, dar aceștia, probabil, vor fi întotdeauna excepții de la regulă).

Aparent, un cerc vicios, totuși unul ce ar putea fi înțeles mai bine în spirală: mintea concepe mijloace prin care, nebănuit, se modelează pe sine, ajungând astfel să imagineze și să dea viață unor noi mijloace. Specializarea este, în acest context, o consecință a individualizării acestui proces: paradoxal, tocmai în contextul diversificării ofertei din zilele noastre, omul își focalizează energiile și pasiunile mai bine decât în vremurile penuriei de opțiuni. E prizonierul libertății pe care el însuși și-a făurit-o.

Există, însă, și mijloace de rezistență împotriva acestui trend. De pildă, cultura internet produce un efect invers. Specialiștii sunt animale rare în această junglă. Internautul se pricepe la toate și chiar dacă își mai descoperă câte o lacună în bagajul său de cunoștințe google, wikipedia și youtube îi sunt la degetul mic. Vremea lecturii secvențiale, care îl obliga pe om să privească un text așa cum un speolog explorează o peșteră e istorie acum. Pagina de internet, peretele, portalul, canalul și forumul sunt pluridirecționale: scroll, back, (fast) forward, „click HERE”, menu, mouse pointer, feed, subscribe, favourite, search, type, icon, animated gif, care nu sunt obiecte de conținut ale discursului, precum pozele dintre-o carte, de pildă, ci mijloace de acces spre alte mijloace (de același tip), transformă peștera de odinioară într-o lume a viselor rătăcite într-un labirint de oglinzi. De aceea, nu mai explorăm lumea, ci ne dizolvăm în ea (Internet Explorer, în oricare dintre versiuni, este un oximoron). De aici ne vine senzația cunoașterii și, deopotrivă, a desuetudinii ideii de specializare. Nu mai ai un loc anume în Univers, căci trăiești ca și cum tu ai fi Universul.

S-atunci … grădinarii se pricep în cele teologice, medicii în politică, mecanicii în științe sociale, ziariștii în arta culinară, fotbaliștii în consiliere maritală, agricultorii în medicină, prezentatorii de la meteo în etică, inginerii în filozofie, Becali în matematici (elementare!) etc, etc, etc. Iar corporațiile, ca să nu rămână nici ele mai prejos, ne oferă cu generozitate prețioase lecții de viață, pe lângă produse și servicii, căci se pricep și ele la atâtea! Pen` ce să-i mai ascultăm pe popi? Rămân, vorba lui Pleșu, politicienii ca relicve ale unui anume tip de trecut: nu se pricep la nimic și nu vor să ne ofere nici cât negru sub unghie. Și, poate, blogării. Măcar unii dintre ei …

3 gânduri despre “Internet dissolver

  1. Cum vezi „prizonierul libertatii” vs „prizonierul lipsei de libertate/optiuni”? Nu-mi dau seama daca te revolti, esti resemnat sau pur si simplu constati o realitate fie ea si caricatural prezentata.

    A propos de caricaturi, nu exista tamplari, ingineri, agricultori dar exisa intr-adevar Becali🙂

    1. Mă gândeam la o libertate construită prin deturnarea rosturilor extensiilor pe care ni le asumăm; un aspect constitutiv al ei ar fi, de pildă, impresia incurabilă că progresul tehnic ne-a făcut mai puternici și mai rapizi, că ne oferă mai multe variante etc. Asta în condițiile în care ne e anesteziată o altă senzație, despre care vorbea odată Rabbi Jonathan Sacks, ceva în genul “21st century has left us with a maximum of choice and a minimum of meaning.”

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s