Nimic (dar aproape totul) despre cele de taină


Adam și Eva, ni se spune, erau goi în grădină. Mă rog, în absența oricăror ochi indiscreți, asta nici nu era o mare problemă. Nu ne-ar fi greu să acceptăm și faptul că microclimatul Edenului era acordat nevoilor lor biologice: temperatură potrivită, un soare nu foarte arzător, o briză de seară răcoritoare. Lipsea și competiția – în vremuri ca acelea nu aveai pe cine să oftici cu țoalele tale de firmă.

Înțelegem, oricum, că a fost o vreme în istorie când îmbrăcămintea îi era pur și simplu fără de folos omului. Să umbli prin lume acoperit doar de propria-ți piele, asemeni tuturor celorlalte vietăți de pe pământ, părea a fi un lucru de bun simț. Într-un astfel de univers omul nu avea nevoie de extensii, iar relația sa cu mediul se întemeia pe senzația directă, nemediată, în stare naturală. Oricum, astăzi lucrurile nu (mai) funcționează în acest fel.

Să amintim și faptul că nu omul este creatorul primelor extensii ale ființei, hainele. Ni se spune că după căderea în păcat Dumnezeu Însuși este Cel ce le-a confecționat primilor oameni îmbrăcămintea primordială. De atunci, însă, se poate spune că omul și-a învățat lecția, a luat aminte la Domnul său și nu mai prididește în a acoperi fiecare neputiință a ființei sale, în muncă, în deplasare sau în comunicare, cu o nouă extensie. Suntem, orice s-ar spune, din neamul Său.

Iar o extensie este, în același timp, un act de agresiune și o recunoaștere (deloc umilă, cel mai adesea doar subînțeleasă) a unor limite ale umanului. Hainele ne ridică deasupra altora, în același timp ne acoperă goliciunea. Gadgeturile ne potențează puterea de calcul, totuși ele ne umilesc prin posibilitatea de a efectua operații care ne depășesc capacitățile imediate de judecată. Mijloacele de transport moderne ne ajută să facem lumea mai mică, în timp ce îi lasă în urmă până și pe cei mai rapizi dintre noi. Deep Blue, computerul care l-a pus în încurcătură pe Kasparov, e în aceași timp un semn al triumfului rațiunii umane și un act de capitulare în fața unei rațiuni obscure, de dimensiuni încă nebănuite, chiar mai de temut decât aceasta.

Îmi pare că și Biblia are un rol similar în viețile unora dintre noi. E o extensie care ne descoperă, simultan, foamea de putere (vă mai amintiți The Book of Eli?) și rușinea robiei. E, în adevăr, puterea noastră și o folosim ca atare, pentru atac, pentru apărare, pentru asedierea unor redute sau pentru justificarea pretențiilor emise asupra noilor teritorii. Dar e și o expresie a incapacității noastre de a auzi fiecare cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu, a lipsei de Cuvânt din inimi, cel nemediat de rituri, omilii sau fapte cultice.

Adam și Eva, ni se spune, comunicau prin viu grai cu Dumnezeu în grădină. În absența unui amvon, asta nici nu era o mare problemă. Nu ne-ar fi greu să acceptăm și faptul că relația dintre ei, în răcoarea dimineților Edenului, funcționa de minune: fără exegeze, fără pluralism interpretativ, fără nevoia de a impune o autoritate impersonală între oameni. Lipsea și competiția, căci pe atunci nu exista congregație care să ia seama la ceea ce va vorbi Dumnezeu prin tine, față de cum o va face prin celălalt.

Înțelegem, tot așa, că a fost o vreme în istorie când cele rostite îi erau suficiente omului. Să umbli prin lume auzind, asemeni tuturor celorlalte vietăți de pe pământ, ar fi părut un lucru normal de urmat pe calea credinței. Într-o astfel de lume nu ai fi avut nevoie de extensii, relația ta cu Creatorul fiind întemeiată pe lucrarea Duhului, cea nemediată, vie, supusă adierii Sale. Pentru noi, acestea par a fi de domeniul fanteziei.

Iată însă că omul este creatorul celei mai grozave extensii ale ființei umane din câte s-au închipuit vreodată, textul interpretat. El este, ca orice extensie, un mijloc de relaționare la realitatea înconjurătoare, o declarație de putere asupra textului originar și o capitulare în fața mesajului acestuia. Căci interpretarea este mesajul.

Ni se spune că înainte de căderea în păcat omul este Cel ce și-a confecționat prima exegeză. Ați văzut cât de grozavă a fost. Tocmai de aceea, poate, Dumnezeu ne-a dăruit o cale mai facilă, pentru a ne proteja de demonii autoîndumnezeirii prin mijloacele spiritului: progresul științific. Pare că ne îndumnezeiește, dar datorită lui devenim cel mult niște Batmani: suntem din ce în ce mai dotați cu accesorii tehnologice de înaltă definiție, dar plafonați într-o mediocritate spirituală care, deși nici ea nu e bună, încă e o stare din care omul mai poate fi pescuit pentru Împărăție. Datorită lui, nu mai interpretăm, ci percepem lumea prin toate mijloacele posibile, ne dizolvăm în ea, devenim una cu ea. Nu mai suntem nici ai lumii, nici din lume, ci suntem însăși lumea care produce și se devorează pe sine, zi de zi, click după click, distribuire după distribuire. Cumva, trăim într-un fel de act intim fără contenire, dar și fără de orgasm.

Like, share, comment, împreună cu alții ca aceștia, sunt principalii inamici contemporani ai autorității textului interpretat. Sunt izbăvirea noastră de supt puterea textului. Sună înspăimântător pentru unii, poate, dar acest lucru aduce cu sine și o veste bună: la masa Lumii Noi omenirea nu se mai împarte în aleși și damnați, căci toți sunt bineveniți. Se schimbă artefactele: Tablele Legii sunt înlocuite de pereții pătimirilor de zi cu zi, în fiecare clipă altele, deși aceleași peste tot, întotdeauna. Intimul este substituit cu nivelul de securitate. Activitatea de pe perete a luat locul introspecției, iar emoticonul pe cel al simțirii. Ne place, pentru că nu se mai termină. Peretele nu are nici început, nici sfârșit, e mai sigur și decât moartea, și decât taxele, și decât Zicerea. Peretele e veșnicia.

It’s better than sex, isn’t it?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s