Cum îmi mai petrec sfârșitul lumii


Să gată lumea.

Da, atât i-a fost! După ce s-a tot chinuit el, preț de câteva mii de milenii, să ne arate ce poate, după ce s-a întrecut în tot belșugul ăsta de frumusețe și de diversitate, Universul a hotărât să renunțe la lumea asta.

Și ce frumos lucrase până acum! Cât de bine a știut el să mestece în zeama aia primordială pentru ca din ea să răsară primul semn de viață de pe planeta asta! Și cum le-a potrivit el pe toate în așa fel încât pământul să fie populat cu o mulțime de de vietăți, în apă, pe uscat, în aer, în tărtăcuțe!

La toate s-a gândit: la stratul de ozon, la oxigen, la circuitul apei în natură (cam haotic uneori: de ce n-a lăsat un număr pentru Intervenții?), la un folos practic pentru dioxidul de carbon, la succesiunea anotimpurilor, la bacteriile saprofite …

N-a fost nimeni să-l laude pentru primul dinozaur. Poate de aia s-a supărat și a renunțat la ei. Nu-i nimic, a făcut alte lucruri și mai interesante. Da, măiestria cu care le-a conceput pe maimuțe merită aplauzele noastre! Apoi, felul în care unele au coborât din copaci ca să învețe mai apoi să butoneze tastaturi, telefoane și telecomenzi – pe care, recunoaște, tu însuți, Universule, nu le-ai fi putut inventa vreodată – este de-a dreptul genial!

Să nu uităm de plante. Nici de munții semeți (s-a întrecut pe sine cu Retezatul), nici de mări. O observație: apa din nordul rivierei turce e cam rece; poate data viitoare vei ține cont de asta, da? O să le duc dorul.

Din motive transcendente mijloacelor noastre de cunoaștere și înțelegere, s-a hotărât să o ia de la capăt. Da, s-a săturat de toată gălăgia asta! Hawking îl amenință că i-a dat de capăt cu teoria sa. Se estimează că în curând unii dintre noi vor pune piciorul pe Marte. Totuși, există încă o mulțime de pământeni care nu a renunțat la speculații religioase; după atâtea sute de milioane de ani de evoluție, ăsta trebuie să fie cel mai usturător eșec al creației.

Va șterge toată foaia din fața sa și va începe o altă lume. Va mesteca din nou în supă, până va ieși din ea o prima amibă. Va complica apoi lucrurile, căci acum a acumulat ceva experiență: va crea organisme pluricelulare, nevertebrate, vertebrate, amfibieni, mamifere, păsări, insecte. Poate că nu o va mai lungi atâta, căci și așa nu se găsesc prea mulți care să aprecieze frumusețea actului creator, pentru că au ochii iremediabil înțepeniți pe produsul finit. Mă gândesc că vreo patru-cinci zile îi vor fi suficiente.

Va crea un alt om. O zi, dar ce spun eu, vreo câteva ore îi vor fi suficiente, căci îl va face direct din țărână, întâi pe bărbat, că e mai simplu, apoi pe femeie … De data asta, având lecția deja învățată, îi va extirpa din fașă apucăturile metafizice, îl va ajuta să înțeleagă de la bun început trăsnetele, ploile, natura Soarelui, a Lunii și a stelelor, ca să nu înceapă iar să inventeze zei și să piardă vremea cu religii și alte chestii inutile.

Poate, e o bănuială – însă cine mi-ar putea sta împotrivă? – va face ca omul să fie inerent bun și iubitor. Sau, cine știe, poate că va considera iubirea ca fiind o patimă aducătoare de necazuri. Viața ar fi mult mai simplă fără ea. Atunci va crea un om care să simtă precum huhurezii. Sau, mai bine chiar decât asta, unul care să aibă consistența emoțională a ciuboțicii cucului.

Atunci va fi tolerant, înțelegător, inodor din punct de vedere sexual. Se va hrăni cu laicuri și va trăi, asemeni nouă, prin distribuire. #Amin.

[…]

Tocmai acum, nene Universule? Numai ce ne obișnuiserăm cu lumea asta …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s