Mijlocul este mesajul: școala și biserica


Va să zică, școala publică – privată sau de stat – nu mai este bună, pentru că: uniformizează, îi face pe copii să gândească la fel, prin îndoctrinare, îi aruncă pe elevi în vâltoarea unei nedrepte trânte cu viața, într-un mediu concurențial, folosește aceleași paradigme învechite ale predării, nu încurajează creativitatea și inițiativa, uneori recurge la mijloace abuzive de modelare a subiecților, este un focar al micilor găști de tot felul, permite discriminarea și chiar batjocorirea celor introvertiți sau „anormali” de către tupeiști / normali …

Pe de altă parte, în planuri diferite ale trăirii, dar pe același fond retoric, s-a spus adesea și despre instituția bisericească, nu întotdeauna pe nedrept: uniformizează, îi face pe enoriași să gândească „la cutie”, prin îndoctrinare, îi aruncă în vâltoarea unei nedrepte trânte cu lumea, poate fi ea însăși un mediu concurențial, folosește aceleași paradigme tradiționale ale propovăduirii și închinării, nu încurajează creativitatea, nici inițiativa, e un teritoriu (prea) fertil pentru abuzuri spirituale, este nu de puține ori structurată pe „bisericuțe de interese”, permite ostracizarea celor neadaptați normelor interne și a celor mai slabi în credință  de către cei mai tari pe poziții …

Trecem la homechurching? Aș putea lesne găsi chiar suport biblic în favoarea acestei idei …

6 gânduri despre “Mijlocul este mesajul: școala și biserica

  1. Interesantă paralela…Totuşi, dincolo de retorică, consecinţele şcolirii acasă pot fi puse pe acelaşi palier cu efectele homechurchingu-lui?
    Dacă în primul caz se contestă autoritatea şcolii, a sistemului, în cel de-al doilea caz se contestă autoritatea Bisericii, ca instituţie. Întrebarea mea este dacă ne putem permite să ieşim dintr-o biserică pentru a ne face noi propria bisericuţă, după chipul şi asemănarea noastră (evident). Dacă vrem să definim foarte spiritual Biserica, ca fiind comunitatea celor care cred în Hristos, nu-i suficient să rămânem acasă duminica dimineaţa să avem „părtăşie” doar în familie, doar nu se spune că familia e prima noastră biserică?!
    Mie, personal, homechurching-ul mi se pare un curent foarte periculos, spre deosebire de homeschooling, pe care nu-l agreez neapărat, dar nici nu-l pot respinge vehement.

    1. Fără îndoială că există și diferențe semnificative între cele două; eu vreau să scot în evidență efectul comun: se dă apă la moară anti-instituționalismului cronicizat al zilelor noastre, simptomatic într-o mulțime de producții ale culturii populare – Breakin` the Law, MTV, „The Wall” cu al ei „we don`t need no education”, ”The Mission”, ”Truman Show”, „The Body”, ”Lego Movie” etc, etc – și care este incapabil să deosebească o instituție de sistem, cum zici, de una religioasă.
      Eu cred că partea cu „propria bisericuță” este, din păcate, o realitate a vremurilor noastre. În timp ce homschoolingul poate și produce rezultate minunate în anumite circumstațe – un anume tip de părinte, un anume tip de copil, resurse – sunt sceptic în privința posibilității existenței unui homechurching sănătos și funcțional. Admit, însă, aici că Dumnezeu este atât de mare încât e posibil să mă înșel.😉 În orice caz, asta nu poate fi privită ca soluție normativă, ci mai degrabă circumstanțială, ca în cazul homeschooling-ului.

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    Daca e sa fie homeschooling, de ce sa nu fie si homechurching?
    Pariez ca nu multi dintre pasionatii (ca sa nu zic obsedatii) de homeschooling s-au gindit la aceasta posibila conexiune.

  3. Eu am inceput prin a nu-mi obliga copilul sa vina la biserica ! Cand a inceput clasa intai am avut asa o neliniste in ceea ce-o priveste profesoara de religie ( eram hotarat sa-l scot de la ora de religie daca as fi observat ceva) . L-am descusut de vreo cateva ori despre ce li se preda , mi-am dat seama ca doamna de religie e un modelator de suflete si nu mi-am mai facut probleme . Merge cu drag la ora de religie si nu vine cu ,,prostii” acasa .

    Pana acum am invatat ca suntem fiinte nemuritoare , ca raul pe care-l facem are consecinte , ca binele invinge intotdeauna chiar daca pe moment nu ne vine sa credem !

    Despre Iisus , cand am vorbit mai demult , imi zice asta micu :

    – Da invie in fiecare an , la fiecare Pasti ?
    – Da !
    – Ce tare !!!!

    Vom invata candva si cum , deocamdata , vazandu-i credinta mi-a fost rusine de bruma mea de credinta . Ce tare , nu ?

    p.s.

    Nu stiu ce raspuns sa dau la postarea ta , stiu doar ca deja au venit vremurile in care trebuie umblat mult pentru a mai gasi preoti ai Lui Dumnezeu Celui Viu ! Biserica de acasa s-ar putea sa ne ajute sa ne aparam de invatatura ideologica a bisericii contemporane … Conditionalul s-ar putea sa fie o optiune …cu conditia sa nu iesim din Biserica ! Nu stiu , zic si eu !

    Poate voi dezvolta ideea …, daca se va cere , daca nu , ramane atat !

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s