Echilibru entropic


Nu există neutralitate, nici în arte, nici în cele ale tehnologiei. Lăsat în virtutea unei inerții naturale, fiecare mijloc de expresie alunecă în trivial, în derizoriu, în vulgaritate. Absența unui proiect nobil care să facă obiectul căutărilor omului – acea preocupare ultimă despre care vorbesc nu doar teologii, ci chiar și unii dintre gânditorii seculari – prin cultură, prin tehnologie sau prin cunoaștere, otrăvește totul: muzica se manelizează, televizorul devine un instrument al tembelizării prin distracție, știrea prinde miros de bârfă, religia se transformă în spectacol, pereții devin instrumente ale separării noastre de realitatea înconjurătoare, filmul mașină de făcut (și de tocat) bani, politica un joc al amăgirilor comercialiste și tot așa, măi flăcăi … Nici Internetul nu e neutru, nu vă amăgiți: scoate la lumină un întreg cosmos de refulări ale unor conștiințe descătușate de constrângerile realului. Așa cum televizorul funcționează cel mai bine distrând, internetul își îndeplinește în mod optim menirea ca suprafață a vieților noastre. E mare lucru să mai rămâi om în fața tastaturii și a ecranului LCD, altfel toate – gânduri, trăiri, vise, pași – ni se convertesc în date și protocoale jucate pe degete prin intermediul unor algoritmi isteți, precum motoceii de mâțele lui Creangă.

Nici un flux nu e neutru; toate acestea sunt ape curgătoare care izvorăsc din aspirații tainice ale ființei și se varsă în oceanul de risipire al atâtor dezamăgiri și vise prăfuite, uitate de toți, dar încă vii, acolo în adâncurile conștiinței – iubiri trădate, mărturii ratate, speranțe deșarte, perspectiva nimicului etern. Cine pretinde că le poate el stabili cursul, după cum socoate el, amarnic se mai amăgește!

E ca și cum un păstrăv ar pretinde că îi poate hotărî apei în care trăiește sensul prăvălirii …

3 gânduri despre “Echilibru entropic

  1. Păi.. internetul e ca bătrânețea: amplifică defectele.🙂
    Dar nu scoate ceva ce nu e prezent în interior. Internetul e doar un megafon. După mine, e suficientă neutralitate asta. Adică, dacă microfonul nu-l incriminăm (că ne face mai auziți decât cu voce normală), de ce am incrimina internetul mai mult?

    Dar de ce îți dorești tu, de fapt, atât de multă neutralitate? Neutralitatea în sine e ca.. un fel de moarte. Viața e plină de emoție, de intensități, de urlete interioare și/sau exterioare, de plictiseli anxioase, de dureri corozive, de somn binefăcător sau enervant (de exemplu, azi-noapte am visat că personajul meu din vis alerga alarmat și striga: ”a făcut clic grenada, a făcut clic!!!”. Și încerca să scape de efectele devastatoare), de fericire molipsitoare, de râsete îmbietoare!

    1. Am recitit postarea, în încercarea de a vedea dacă mi-a scăpat ceva când am scris care să arate ce-mi doresc eu. Nu îmi doresc neutralitate, tocmai vă spun că ea este utopică, o himeră. Altfel, pot să spun că nu-mi doresc altceva decât să înțeleg cum să mă raportez la starea de fapt pe care o semnalez, adică la efectele pe care aceste mijloace le produc în viețile noastre. În mod specific, cred că internetul ne îndepărtează de privilegiul trăirii cunoașterii; acest efect se produce indiferent de ce e în noi și are urmări asupra noastră: suntem îndreptățiți să știm, să avem, să spunem, să accesăm …
      Și … nu este o incriminare – ar fi pură ipocrizie din partea mea – ci o avertizare.😉

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s