Un baptist de viță nouă: Viorel Iuga


Două sunt lucrurile care m-au impresionat la baptiști, de când am habar de ei; două valori care sunt pentru mine de mare preț, cu atât mai mult cu cât ispitele călcării lor în picioare pândesc din toate părțile, mai ales dinspre lumea aceea fantasmagorică a imaginarului politic fundamentalist. Unul dintre ele este libertatea de conștiință, respectul acordat privilegiului dat de Însuși Dumnezeu ființei umane de a alege și de a-și asuma consecințele deciziilor sale. De bună voie și nesilit de nimeni, adică, printre altele, neamenințat și neșantajat. Al doilea este principiul separării Bisericii de Stat. Credința cu ale ei, Cezarul cu ale sale. Cele două coexistă, dar nu se îmbrâncesc. Nu-i spune un pastor unui demnitar cum să adopte poziții politice, să se pronunțe pro-religia-mea, nici omul unui pastor cum să predice și, eventual, cum să strecoare și vreo pastilă politică – dar neapărat biblică – în mesajul său pentru docila-i turmă. Așa este bine, așa să rămână.

Viorel Iuga, reprezentantul ăl` mai de frunce al baptiștilor români (nu știu dacă să mai pun la socoteală și o Alianță care există mai mult în mitologia relațiilor dintre evanghelicii români, decât în practica unei conlucrări fructuoase între aceștia pe probleme de interes confesional), le-a uitat pe amândouă atunci când, sub călăuzirea deloc înțeleaptă a unei (ne)sfinte mânii fundamentale, a formulat acea ultimativă scrisoare deschisă adresată Președintelui României. Amenințarea unui om de stat prin intermediul unui demers public este, în același timp, un gest manipulator și inadecvat relației ce ar trebui să existe între un președinte de cult și unul de țară democratică.

De la ”Bă, Norvegie”, destul de ciudat și acela, am ajuns la ”Bă, Iohannis”. Ce va mai urma? Nu știu, mă doare capul să mă gândesc la așa ceva. Înaintea producerii următorului derapaj, ar fi bine ca cineva să-i amintească distinsului președinte de cult baptist că în absența celor două valori amintite mai sus, credința și practica bisericilor baptiste din România – mult iubita perifrază care a funcționat ca un pat procustian în cazul lui Iosif Țon – rămâne o vorbă goală, iar de identitatea confesională baptistă se alege praful. E adevărat, mai există o soluție: poate că inventăm, dacă tot există baptiști carismatici sau care ung femei în conducere și predicare (îmi pare rău, pe ăștia nu știu cum să-i numesc), și niște baptiști politicoidali, din ăia care cred că pot bate cu pumnul în masa legiuitorilor pentru a le spune cum e bine să nu fie rău, adică să se pronunțe pro-creștinește. Antena 3, sunt convins, le-ar da și spațiu de emisie, că calea (scuze, n-am găsit altă rimă) spre zenitul fundamentalist a fost deschisă deja de plocoanele îndeplinite cu o pioasă generozitate de Ben-Oni Ardelean în fața icoanei lui Gâdea și a acoliților acestuia …

12 gânduri despre “Un baptist de viță nouă: Viorel Iuga

  1. dragul meu ,,Dionisie Areopagitul,,….cred ca ai zis bine! Sunt dezamăgit că liderii nu au….cum să zic io…cultura dialogului? a polemicii cordiale?. Tare dezamăgit sunt! Har ție!

  2. Draga Dyo,
    Daca imi permiti o opinie sincera, as vrea sa-ti spun ca sint de acord cu substanta articolului tau si iti dau dreptate: una din convingerile fundamentale ale miscarii baptiste (si a celor mai multi evanghelici, de fapt) este separarea Bisericii de stat. Si iti impartasesc convingerea ca e bine ca asa sa ramina. Si e bine ca exista reactii si critici atunci cind liderii nostri incalca aceste principii.
    Eu cred ca ar trebui stearsa postarea respectiva si ca se impune postarea unor scuze in loc.
    Totusi, nu as spune acelasi lucru despre tonul articolului tau. Mi-ai lasat impresia ca ceea ce condamni la Viorel Iuga faci si tu, intr-o anumita masura. Daca el ti-a dat impresua ca zice „bai, Iohannis” si tu dai impresia ca zici „bai, Iuga”. Tonul mi s-a parut ironic, usor mistocaresc, caracteristic presei romanesti, unde respectul (real) pentru celalalt, chiar cind este criticat, e mai greu de detectat. Si, mi-am permjs sa scriu asta pentru ca o vad ca pe o problema cvasi-generala in societatea romaneasca, inclusiv, sau poate mai ales, in biserici.
    Incerc sa atrag atentia (gently🙂 inclusiv mie insumi) sa nu ascundem si noi pacatele pe care le condamnam la altii.
    Fii binecuvintat!

    1. Ai dreptate, să tot fie vreo trei ani de când am renunțat la stilul ăsta de publicistică; nu regret asta, e un stil de viață ma sănătos.😉
      Modul în care mi-am alcătuit acest demers este deliberat și mi-l asum ca atare, cu riscul de a fi privit așa cum spui. Este un pamflet, un tip de producție pe care nu-mi doresc a-l aprofunda, dar care mi se pare – cel puțin într-o situație ca cea de față – că e un mod de comunicare potrivit cu fondul ridicol al problemei. Nu văd de ce i-aș vorbi lui Viorel Iuga în versete, în formulări ponderate, pe un ton aseptic. Aș fi prea serios și aș da prea multă importanță demersului său. La urma urmelor … nu mă adresez lui, ci vouă.
      Pe de altă parte, sper că sunt vizibile și niște deosebiri: nu ameninț, nu manipulez, nu forțez mâna nimănui. Îl confrunt pe om cu consecințele propriilor sale afirmații. Poate că îi va fi de folos (deși nu prea cred că are timp și de blogul meu), poate că nu.
      Mulțumesc de observație. Apreciez atât spiritul ei, cât și conținutul. Dacă nu voi retracta ceva din acest articol nu este pentru că nu cred că ai dreptate ca cititor, în modul de percepere a postării, ci pentru că sunt suficient de încăpățânat ca să persist în slăbiciunile mele până dau cu capul suficient de tare de prag ca să am un cucui de tratat.😉 O voi face – îmi voi retrage postarea – dacă Viorel Iuga își va repara, cumva, greșala. It`s a promise!
      Har și belșug în toate îți doresc!

      1. Apreciez. Multumesc. Asemenea.🙂
        In ce priveste asteptarile (nadejdile) unei schimbati de atitudine, retractari etc, sperantele noastre sint in Dumnezeu, ca El opereaza schimbarile de fond in caracter, atit la noi, cit si la ceilalti. Stii tu ce ii scrie Pavel lui Timotei (2 Tim 2:24-26). Fii binecuvintat!

  3. Bine punctat! Eu zic să nu ștergi postarea, Dyo, fiindcă avem nevoie de „pietre de aducere aminte”. BTW, pentru talibanisme, pamfletul poate fi o soluție curativă. Am observat că uneori dă rod. Alteori, din păcate, e nevoie de o artilerie mai grea.

  4. Perfect de acord! Mi se pare foarte ciudat ca cei de se considera urmasii spirituali ai celor care au sustinut principiul separarii bisericii de stat sa il ameninte pe un presedinte da stat ca, daca nu se conformeaza acestora, urmeaza sa fie schimbat. Mai mult, am vazut ca i se face morala presedintelui, facand apel la mostenirea lui spirituala cand, de fapt, principii lutherani si-au aparat credinta cu sabia. Si atunci … de care parte avem de a face cu abandonarea mostenirii spirituale?

    Adu-le aminte să fie supuşi principatelor şi autorităţilor, să asculte de magistraţi, să fie gata pentru fiecare lucrare bună, Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie arţăgoşi, ci blânzi, arătând toată blândeţea tuturor oamenilor. Fiindcă şi noi am fost odinioară neînţelepţi, neascultători, înşelaţi, servind diverselor pofte şi plăceri, trăind în răutate şi invidie, plini de ură şi urându-ne unii pe alţii. (Tit 3:1-3)

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s