Am o provocare pentru voi, prieteni. Lăsați, rogu-vă, pentru câteva clipe toate patimile și preocupările deoparte, căci  ajunge zilei necazul ei, și gândiți-vă la o scenă de film sau, de ce nu, chiar la un film în întregime care va prilejuit cu ocazia vizionării sale o experiență ce ar putea fi numită „întâlnire divină”. Apoi, după ce v-ați gândit bine, vă rog să o împărtășiți într-un comentariu pe acest blog.

Știu, cer mult; astfel de momente sunt adesea dificil de descris în cuvinte, copleșitoare în semnificațiile lor. Dar dacă tot ce puteți să împărtășiți este un titlu de film sau referința unei scene anume, e foarte bine și atât. Vă garantez recunoștința mea necondiționată.

În ce mă privește, o astfel de scenă este cea din Căința lui Tengiz Abuladze, cu Nino și Keti căutând printre bușteni o inscripție, un nume, un semn de viață de la Sergio – soț și tată – arestat și deportat într-o locație necunoscută de către un regim opresiv. Căutarea lor după un nume de departe este căutarea mea după Dumnezeu. Unii Îl găsesc aici, îl ating, îl sărută; mie nu mi s-a lăsat altceva decât credința și nădejdea că culcușul Său în inima-mi e în continuare cald, primitor și folosit cum se cuvine.

De asemenea, amintesc și filmele lui Tarkovsky Solaris și Călăuza, în întregul lor, a căror vizionări au constituit pentru mine pietre de hotar în formarea mea spirituală.

Am scris despre aceste filme aici:

Solaris (1972) – declarație de singurătate

Călăuza ( A. Tarkovski, 1979 )

Sunt curios însă să aflu și din experiențele voastre. Sacrul în film este o temă care mă preocupă în continuare, după ce ea a constituit subiectul disertației mele de master. Încă o mai aprofundez, o studiez și încerc să o fac vrednică de împărtășit publicului sub forma unei cărți publicabile. Dar aș vrea să o privesc nu doar dintr-o perspectivă teoretică sau din cea a experiențelor mele personale. Vreau să înțeleg ce fel de filme îi provoacă pe oameni să privească dincolo de realitatea mundană și, dacă este posibil, care au fost mijloace prin care aceste filme au reușit să faciliteze astfel de minuni. Așadar, dacă puteți explica puțin ce v-a impresionat la acel film și cum ați pășit pragul unei vizionări obișnuite înspre o experiență transformatoare, v-aș fi cu atât mai recunoscător.

Celui/celei care îmi va face cea mai interesantă/provocatoare/surprinzătoare  propunere îi voi acorda un premiu. E o promisiune! Bineînțeles, este vorba despre un DVD (dacă stau să mă gândesc … chiar două) cu un film bun (atât de bun că l-am cumpărat, din greșeală, de două ori🙂 ). Sunt nevoit, pentru a avea măcar un reper obiectiv, să dau un termen limită: sfârșitul acestui an, 31 decembrie 2016. Spor!

12 gânduri despre “Poți numi un film a cărui vizionare a constituit pentru tine o întâlnire divină?

  1. da, primul care îmi vine în minte dintre cele recente e Risen pentru faza aia în care romanul se întâlnește cu Isus și rămâne paralizat. Știu că filmul are metehnele lui, dar faza aia m-a năucit.

  2. După prima vizionare, de la cea de-a doua încolo, a existat un moment la care am vrut să mă reîntorc, iar și iar. Nu știu de ce. N-aș putea spune că a constituit o întâlnire divină (n-am fost eu în stare de așa ceva), dar m-a impresionat/tulburat/marcat teribil. Poate pentru că era un mix…de melodie, limba rusă, pași pe teren înghețat și…Om.

    Ostrov – Insula (chiar la-nceput, minutele 1:02 – 2:15)

  3. Tocmai am venit de la Hacksaw Ridge, dar nu pot alege încă. Tre să-mi revin prima dată și apoi o să articulez ceva cuvinte.🙂 M-a stors. Dar și impresionat. Totuși, Gibson nu-i chiar în toate mințile.🙂
    Cât despre mine, sunt încă pe pilot automat cu starea sufletească, dar am vrut să-ți las un semn că e un film ce tre văzut; iar după el luată o vacanță. I’ll be back.🙂

  4. Deci la Hacksaw Ridge prima secvență care m-a impresionat și poate cea mai puternică pentru mine a fost prima salvare sau între primele salvări din timpul bombardamentelor. Îl salvează pe un împușcat, îl trage într-un loc ferit, unde se mai ascundeau și alți soldați să-și tragă suflul. Rămăsese, parcă fără picioare. Unul dintre cei care vede faza, îi strigă lui Desmond:
    – Ăsta nu mai are nicio șansă, nu va supraviețui! Lasă-l pe ăsta!
    La care Desmond afectat:
    – Dar nu avem cum ști asta, nu-i așa? Nu avem de unde să știm!
    Spre final, vedem că respectivul chiar supraviețuise..

    Sper să vezi filmul cât mai curând, îs curioasă ce impresii îți lasă.

  5. Leviathan ( Andrey Zvyagintsev-2014) nu pentru vreo scena ci pentru tot filmul. A se reciti Cartea lui Iov inainte. Este exact lupta fiecaruia in lume cu intunericul (Efeseni 6:12) reprezentate de puterea statului si a fariseilor.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s