Muzica, o nouă dimensiune (10)


De nepovestit, ea, muzica, este în sine o poveste,
în care personajul principal este ascultătorul,
iar tăcerea sa cea mai desăvârșită intrigă
din câte s-au gândit vreodată.

Cu această primă parte a Simfoniei I își începe Gustav Mahler una din cele mai profunde aventuri simfonice din istoria muzicii. Orice asemănare a primelor măsuri cu cele din introducerea Simfoniei a IX-a de Beethoven nu cred că e întâmplătoare. Mahler preia ștafeta de la Maestru; o va duce mai departe înspre orizonturi muzicale pe care Titanul abia dacă le întrezărea, poate între ultimele cvartete, în special în Marea Fugă …

Este o piesă muzicală totuși de tranziție între un romantism bătrâior, oarecum depășit de spiritul veacului – Darwin, Wagner, Nietzsche –,  și o modernitate deschisă unor explorări de neînchipuit chiar în prag de secol XX.

Nu e lungă, să știți. N-aveți de ce să vă plângeți. Mahler poate mai mult de atât …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s