Nici rece, nici în clocot …


Rezultatul așezării unui ethos modern, educat să gândească vizual (adică în perspectivă), peste o paradigmă tradițională, rod al unei culturi orale (căreia geometria plană îi era suficientă) și în care fiecare cuvânt care ieșea pe buze își avea rădăcinile în inima omului, este apariția acestui paradox relațional în mediile evanghelice, vrednic de o analiză în baza teoriei despre media precum cea a lui McLuhan : deși „credința vine în urma auzirii”, iar auzirea este rezultatul unei propovăduiri, creștinii sunt îndemnați fără preget să citească, să studieze și să memoreze textul Sfintei Scripturi.

Anunțuri

Un gând despre “Nici rece, nici în clocot …

  1. M-am gîndit şi eu la asta. In plus primii creștini la care facem cel mai ades trimitere nu prea aveau scripturi. Nu în sensul în care le avem noi azi. Şi azi ne caznim să le implinim pe TOATE şi LITERAL. Ciudat…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s