Picătura de la miezul nopții


Pic!

Trecuse bine de miezul nopții când apa își făcu loc pe dușumea, pe sub paturi, inundând întreaga suprafață a dormitorului. Unul dintre ei, cel care avea patul cel mai apropiat de ușă, fu primul care se trezi. Aprinse lumina, iar apoi, după o privire lămuritoare aruncată în jur – apa se răspândise în toată încăperea – începu să strige:

– Fraților, treziți-vă! Ne scufundăm!

S-au trezit destul de repede câțiva dintre ei, tot așa, buimăciți și speriați.

– Cum să ne scufundăm? Îți arde de glume? se desmetici unul dintre ei. E o inundație. Mai mult ca sigur că au dat apele în afară, de sus de la lac …

De undeva din colț, însă, o altă voce îl întrerupse:

– Nu v-am spus eu zilele trecute că sunt câteva țigle sparte pe acoperiș? Nu le-a înlocuit nimeni. Sigur de acolo ni se trage și asta.

– Ba, io zic că ne scufundăm, reveni primul, cu aceeași disperare în glas. Ar trebui să ieșim cât mai repede, să luăm o barcă și să ne îndepărtăm, cât încă mai putem.

– O să vedeți cum rezolv eu problema, îi răspunse cel ce lansase ipoteza cu acoperișul stricat. Dacă înlocuiesc eu țiglele sparte, adunați voi apa de aici? Dar nu făcu nici un gest, în absența unei încurajări din partea camarazilor.

Între timp, însă, nivelul apei crescuse simțitor, cam până la glezne. O încercase chiar unul dintre cei ce avea patul lângă geam. Acesta privi în jur, în special la camarazii care încă se frecau la ochi, nevenindu-le parcă să creadă ce li se întâmplă, după care zise pe un ton calm, cu încredere:

– Apa e foarte rece. Asta-i de la țeava aia care trece prin pivniță. O fi înghețat, iar acum s-a spart. Trebuie doar ca unul dintre noi să meargă la robinetul principal, de lângă contor, și să o oprească.

­– Dar dacă îi înghețată, îi răspunse cel ce lansase ipoteza unei inundații, cum se face că totuși curge? Nu e chiar atât de cald afară.

– Da, de unde, îl contrazise vocea din colț, afară nu numai că nu e îngheț, dar și plouă cu găleata. Țiglele alea sparte trebuie înlocuite.

– Nu vi se pare că ne-am înclinat puțin? întrebă temător cel ce se trezise primul. Vă zic eu că ne scufundăm!

Apa crescuse deja până aproape de nivelul paturilor de jos. Pentru că era rece, nimeni nu îndrăznea să o mai încerce cu piciorul. Cei ce aveau paturi jos se ghemuiră în pături, în așteptare …

– Vedeți, observă unul, că vine de jos, de sub ușă? Nu are cum să fie de la ploaie.

– În plus, completă altul, e sărată. Asta vine din lacul sărat de deasupra, vă spun eu, că știu gustul ăsta.

– Dacă a trecut prin magazie, de bună seamă că trebuie să fie sărată, că acolo sunt sacii de antiderapant, ripostă cel cu acoperișul. Apoi, la fel de calm, cel ce avertizase cu privire la posibilitatea ca țevile de la subsol să fi crepat din pricina înghețului, îl completă:

­– Asta nu e apă sărată, nici de lac, nici de mare. E posibil, așa cum s-a spus, ca din pricina faptului că apa a trecut prin magazie, să se fi topit o parte din materialul antiderapant … Problema e alta, reluă el grav. Problema este că, dacă subsolul e inundat, nu cred că mai e posibil să intervenim asupra acelei țevi fisurate și …

– Dar, stai puțin, îl întrerupse cel cu varianta inundației. Crezi că dacă ar fi doar o țeavă fisurată, apa ar crește cu așa o repeziciune, hm?

Avea dreptate omul: apa depășise nivelul paturilor de jos. Ocupanții lor se cățăraseră deja la nivelul superior. Nimeni nu ceruse voie, dar funcționa un fel de acord tacit între ei, așa că cei ce dormeau în paturile de sus îi primiră pe sinistrați fără să obiecteze în vreun fel. Dar problema nivelului de apă, care creștea în continuare în același ritm amenințător, nu era rezolvată. Dimpotrivă, lucrurile păreau să se complice: cineva era de părere că e vorba de un tzunami. Simțise aseară, înainte de a se pune în pat că a fost un cutremur, dar n-a zis nimic pentru că n-a vrut să sperie pe nimeni. Acum îi pare rău …

Un altul s-ar fi putut jura că e din vina canalizării orașului. Asta explică, zicea el, faptul că apa nu e chiar atât de limpede. Fusese contrazis, însă, într-o unainimitate revoltată numai la gândul că ar putea fi atât de mizerabilă situația lor.

Apa, v-am mai spus, era rece. Asupra acestui fapt erau cu toții în consens.

– Nu mai putem ieși, zise careva resemnat. Și trebuie să stingem lumina. Locatarul aflat lângă ușă apăsă pe întrerupător. Din fericire, câțiva dintre ei, prevăzători, aveau lanterne.

– Dacă se oprește ploaia, zise cel ce cu câteva momente în urmă se oferise să schimbe țiglele buclucașe, totul va reveni la normal, o să vedeți.

Dar apa nu dădea semne de potolire.

– Tot așa a fost și cu Titanicul, șopti primul trezit. Apa a intrat pe jos și …

– Mda, am văzut filmul, îi răspunse cel ce încă mai credea că toată pățania se datorează viiturii venite dinspre lac. Liniștește-te; o să vezi că la un moment dat structura asta va ceda și noi vom putea să ne salvăm. Dacă nu te opui viiturii poți să scapi. Știe toată lumea să înoate de aici?

– Dacă e tsunami, s-a zis cu noi …

Nimeni nu răspunse. Păreau mai dispuși să vadă jumătatea plină(?) a paharului.

– Vedeți că parcă nici nu mai urcă așa de repede, observă adeptul teoriei viiturii.

– Eu cred că s-a oprit, se auzi glasul din colț.

Ba chiar se găsiră vreo doi care să bage mâna în foc că nivelul apei scăzuse. „S-a oprit ploaia”, își zise atunci partizanul teoriei țiglelor sparte. Era fericit.  În curând le va arăta, cu dovezi clare – țiglele sfărâmate – că el a avut dreptate în tot acest timp …

Numai că insul de lângă geam, cel ce părea mai cu capul pe umeri, avea și un creion la îndemână, așa că începu să facă semne pe marginea patului, pentru a urmări nivelul apei.

– Crește, oameni buni, rosti el grav, după vreo câteva minute.

Nu mai era mult până la nivelul paturilor de sus, de fapt. Câțiva începură să testeze apa cu degetele, în încercarea de a se acomoda cu temperatura ei. În astfel de încăperi, după cum se știți, ferestrele nu sunt prevăzute cu dispozitive de deschidere. Singura ieșire este pe ușă. Planul de evacuare, însă, era deja sub apă și nimeni nu dorea să își ude capul pentru a încerca să arunce o privire asupra lui. Fiecare va încerca să se orienteze după cum își amintește acea locație.

– Dacă mă lăsați pe mine primul, o să încerc să ajung la robinet, se auzi o promisiune, după câteva momente de tăcere apăsătoare.  Nimeni nu părea însă dispus să negocieze.

– Ce robinet să mai oprești; mai bine să încercăm să ieșim la suprafață, poate găsim o barcă, totuși.

– Lăsați-vă duși de val, îi îndemnă încă odată cel convins de teoria cu viitura dinspre lac, și când ajungeți în dreptul pădurii vă puteți agăța de vreun copac …

Corul de vaiete care îl întrerupse era dovada că deja erau cu toții în apă. Unii se plângeau că e foarte rece. Alții sugerau că nu asta e problema, ci că fiind sărată nu vor putea vedea nimic pe sub apă. Dinspre ferestră veni precizarea că, oricum, după ce totul va fi inundat nu vor mai vedea nimic, căci este noapte. Una dintre lanterne, scăpată de cineva care abia mai putea să își țină capul la suprafață, se pierdu în adânc, încă luminând. Lumina ei palidă putea fi văzută chiar și de la înălțimea tavanului.

Câteva momente mai târziu, ca-ntr-un moment coral de mare efect, se auzi cum inspirară cu toții o ultimă gură de aer, după care se îndreptară prin apă, fiecare după mintea lui, spre locul unde știau ei că ar fi ieșirea.

Dimineața îi găsi pe toți răsfirați ca cepele pe funie într-un șir ce părea făr` de început și, desigur, fără capăt, în răcoarea vântului de miazănoapte. Soarele le uscase deja, parțial, creștetele, dar hainele le erau încă reci, ude. Încet, încet, câte unul se ridică, privind în jur, apoi scrutând cu interes depărtările, pentru ca apoi, pricepând ce este de priceput, să înceapă a da cu părerea în stânga și în dreapta lui.

Să fie oare o plajă asta? Am naufragiat pe o insulă? Nici vorbă, nu vedeți că suntem pe acoperișul unei clădiri? Am mai fost pe aici, credeți-mă. Vedeți stânca aceea, vă spun eu unde suntem …

Oare …

Poc!

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s