Vremurile scuză mijloacele


Este fascinant și înfiorător deopotrivă să observi felul în care relaționarea omului la Cuvânt s-a modelat peste veacuri, după cum omul a crescut prin ele.

S-a început cu Dumnezeu a zis. Întrebarea celor de atunci părea simplă: „Ce?”. După cum știm, însă, oamenii n-au gestionat într-un mod satisfăcător porunca. S-a ales praful și de conținutul ei, și de împlinire. Vorba zboară, mai bine scriem.

Pe munte, așadar, s-au cioplit litere în piatră. Cum nu erau la îndemâna oricui, principala întrebare care le punea în valoare, în virtutea răspunsului pe care îl impunea, era „De către cine?”.

Apoi a venit Unul care n-a găsit cu cale să cioplească litere. Le-a așternut, vremelnic, pe nisip, după care i-a lăsat pe alții, mai târziu, să-I aștearnă în scris – extrem de selectiv – cuvintele și faptele-I minunate. După cum este scris. „Unde?”.

S-a răspuns la asta în primele secole ale erei creștine …

Nu cred că cineva mai poate estima în vreun fel impactul pe care l-a avut peste creștinătate posibilitatea, facilitată de cultura tiparului, ca fiecare om să poată ține în mâini o Biblie, pe care să o poată citi, după voie, în cămăruța lui. Să buchisească cu ochii săi ce este scris și să poată arăta cu degetul: „Aici.”.

Provocările modernității – în special datorate progresului tehnologic și impactului acestuia asupra culturii: s-a intrat în epoca imagine-rostire – și zorii post-modernității au aplecat balanța analizei și înțelegerii celor sfinte înspre o altă întrebare: ”De ce?”. Omului îi sunau prea multe în auz, ochii îi furau privirile; descătușarea imaginației pe coordonate spațio-temporale practic inepuizabile în posibilități de reinventare a realității, l-au făcut pe creștin să caute salvarea celor scrise în idilica apologetică a scopurilor. Prea mult haos în jur. Ideea de scop devine o necesitate a existenței.

Încă mai găsim scris, ziceau ei. ”De ce?”

Între timp, Cuvântul s-a așternut și în spațiul digital. Avem Biblii pe tablete. Poți încă să pui degetul pe un verset – cu grijă, căci se va deschide un meniu contextualizat, tot mai complex, cu oferte contextualizate – dar … nu-i acolo. Sunt pixeli vremelnici. Peste câteva momente, ei vor arăta altceva, poate o fotografie, poate o știre, poate …

Este scris, mai îndrăznim să pretindem. ”Cum?” (Nimeni nu rostește întrebarea asta, ea se trăiește, prin excelență, duminică de duminică sau, în cazul unor mai conștiincioși, chiar zilnic.)

Cuvântul pare a fi peste tot și nicăieri, deopotrivă.

Un profund minimalism în exprimarea ideilor,  împletit cu simularea înțelegerii: pentru orice ”Cum?” – în teologie, în știință, în politică, în orice domeniu al culturii – se poate găsi o paradigmă salvatoare, un verset, un meme, un citat, o poză, o schemă, un obiect relevant, o concluzie, o statistică, un titlu de autoritate etc …

… și o profundă încredere în neutralitatea mijloacelor. Televizorul, filmul, muzica contemporană și Internetul (și în special Rețeaua) sunt neutre, totul depinde de modul în care ele sunt folosite. Aceasta e marea iluzie.

Dar este scris.

Așa cum merg lucrurile, presimt că în curând copiii noștri nu vor mai întreba nici ”Cine?”, nici ”Unde?”, nici „De ce?”, nici „Cum?”. Vor reveni la întrebarea fundamentală. Ea n-a fost uitată niciodată peste veacuri, doar estompată de urgența celorlalte, care ne-au ținut ocupați atâta vreme.

„Oare …?”

Anunțuri

2 gânduri despre “Vremurile scuză mijloacele

  1. Fascinant, poate, infiorator, nu neaparat.
    Putin optimism nu strica, ce…!
    Chiar daca de la „toate lucrurile lucreaza spre…” pare sa se ajunga, ciclic, la „toate sunt lucruri” , un crestin matur ar trebui sa citeasca/auda/vada printre ele (lucrurile) natura umana forever neschimbata

    1. Între fascinant și înfiorător de găsește spațiu suficient, și pentru optimiști și pentru pesimiști. 😉 În ce privește „profeția” mea, nu sunt sigur dacă e musai să fie privită ca pesimistă; unii i-ar putea privi lumina: vom fi mai poate mai serios provocați cu privire la șansa de a avea Cuvântul în noi și să nu ne mai încredem atît de mult în metodă.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s