Privită ea însăși ca o călătorie, devenirea nu poate ajunge niciodată cu adevărat la o destinație în această viață, căci întotdeauna – pentru cel ce mai face încă umbră acestui pământ – mai există ceva de făcut, de gândit, de căutat, de înțeles sau de descoperit vederii celorlalți. E un alt mod de a zbura, unul ce nu poate fi evidențiat pe coordonate spațio-temporale obișnuite. Părem că stăm pe loc, înrădăcinați asemeni unor copaci în pământul pe care noi înșine ni-l pregătim pentru a ne găzdui viețuirea, dar cei ce privesc cu atenție ne văd aripile. Iar în ce privește timpul, nu e vorba de cel ce curge pe lângă noi, ci de fiecare clipită pe care o smulgem, prin reflecție, prin interiorizare, prin permanenta veghere asupra fiecărui pas, efemerității. Cele de sus sunt cele ce cresc în noi sau, dacă vrei, cele prin care fiecare dintre noi crește în asemănare cu El. Căci El, Căpetenia desăvârșirii noastre, e și locul în care vom ateriza. În deplină siguranță.

Așadar, prietene, nu poți sta pe loc, ești într-o continuă deplasare. Pot fi mareele sau brizele acestei lumi cele care te poartă pe unde nici nu gândești sau poate fi fiecare cuvânt din gura lui Dumnezeu care să te apropie tot mai mult – nu știu cum, căci asemeni oricărui paradox divin, nici acesta nu va fi reconciliat cu mințile noastre în astă lume – de orizontul destinului tău, pentru a-l cunoaște cu adevărat. Arată-mi un om care stă, unul care să nu fie angajat pe o traiectorie a devenirii și eu îți voi arăta cum a apărut această lume din nimic, datorită nimănui.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s