Sunt lider, dar mă tratez (3)


Nu cred că există un cuvânt mai toxic de folosit în preajma urechilor sensibile și încă nepregătite pentru a face față șoaptelor mincinoase ale unei lumi atât de nebune precum este cea în care trăim decât „lider”. În mod normal, el ar trebui să fie tratat precum alcoolul, cu precauții extreme și cu desăvârșire interzis minorilor, căci efectele sale asupra cugetelor necălite în cuptorul descoperirii de sine – în fața ispitelor, a eșecurilor, a identificării orizonturilor existenței, dar și a alegerii drumului de parcurs pentru o viață – sunt tragice. Suflete cărora încă nu li s-au uscat mucii pe sub mustețele abia mijite sunt lideri, au o lume întreagă la picioare, cer scaune de mărire la dreapta slavei. Nu le e de folos, dimpotrivă.

A ajunge să te consideri lider înainte de a a-ți lăsa inima captivată de frumusețea aventurii slujirii aproapelui e tot una cu a te considera intrat pe calea mântuirii fără a crede și a mărturisi domnia lui Hristos peste viața ta. Totuși, într-un mod oarecum surprinzător – și îngrijorător –, descoperim prin biblioteci și librării un pomelnic inepuizabil de cărți despre leadership. Prin comparație, se poate spune că cele ce tratează subiectul slujirii sunt, practic, inexistente. Ne merităm soarta: e plină lumea de lideri și de oameni aflați deasupra a tot și a toate, dar suferim o imensă criză a resurselor umane în proiectele destinate slujirii aproapelui. O altă tristă consecință: fragmentarea (ruperea) misiunilor și bisericilor, căci sunt prea puține pentru a satisface pretențiile excedentului de lideri de pe piață.

Țineți departe acest cuvânt de urechile tinerilor voștri, ascundeți-l, așa cum o faceți cu sticla de diluant, pentru a-i proteja pe cei mici de pericolul ingurgitării unei otrăvi. E la fel de toxic, însă distruge tot ce e mai de preț în om: inima sa. Îi paralizează bunul cumpăt al simțirii de sine, îl aruncă într-o competiție cu o lume pe care încă nu e pregătit să o înfrunte. Dar poate că cel mai trist efect al acestui drog este acela că îl îndepărtează pe tânărul ucenic de Hristos, de Cel care ne-a dat o pildă de slujire preț de o viață (nu doar prin acel binecunoscut episod al spălării picioarelor ucenicilor) înainte de a fi înălțat la dreapta măririi și de a primi Numele acela mai presus de oricare altul, pentru ca El să fie, în adevăr, Domn peste toți și toate. Moarte curată, nu alta!

Lăsați în pace cuvântul „lider”! Ajunge managementului zilei necazul său! Ucenic, slujitor, învățăcel, ajutor … începeți cu acestea. Se aud atât de rar, dar sunt atât de frumoase! Adevărate alifii vindecătoare pentru orice inimă, fie ea tînără sau mai matură.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s