Murim de râs, gâdilindu-ne …


Ce mi se pare hilar și îngrijorător deopotrivă, pentru a nu știu câta oară în fața unei pățanii de gen „Harvey Weinstein”, este vizibila stângăcie cu care media se străduie să gestioneze monstruoasele surprize pe care le produc oamenii din lumea bună. De pildă, sexismul hollywoodian e baiul, zic unii. Industria de film americană este încă în mâinile bărbatului alb, misogin, privilegiat, nesimțit, nesătul. Pe de altă parte, soluția sugerată chiar în cazul Weinstein ne atrage atenția asupra „dependenței de sex”, o boală care pare să nu discrimineze după statul social sau rasă când vine vorba de a-i transforma pe unii bărbați frumoși, decenți și creativi în bestii libidinoase. Poate că nici perfidul obicei numit casting couch n-ar trebui trecut așa repede cu vederea. În fond, e o problemă despre felul în care (încă) este tratată femeia în lumea noastră. Sigur, e și politică treaba: ce poate ieși la suprafață din lumea democraților decât o astfel de monstruozitate? Complicitatea unora. O societate prost croită. Insuficientă legiferare și aplicare a celor drepte. Ș.a.m.d.

Nu mă pronunț asupra celor de mai sus. E treaba lor, până la urmă, cum aleg ei să își evalueze și să-și trateze aberațiile. Eu rămân siderat în fața ridicolului. Pentru că, iată, în absența unei antropologii care să recunoască efectele păcatului asupra naturii umane, se impune o iluzie. Este iluzia că toată hiba aici e una sistemică și, în consecință, că ea este rezolvabilă prin normative, legi, reglementări, de ce nu, prin educație etc. Adică, mai pe șleau, este iluzia că bărbații nu se vor mai comporta ca niște porci în călduri dacă se va reglementa diversitatea hollywoodiană, dacă alegătorii vor vota ce este corect sau dacă vor fi impuse măsuri și mai stricte în ideea prevenției hărțuirii sexuale. Nu că acestea nu și-ar avea rostul și că n-ar fi bine să funcționeze dar, oameni buni, vorbim despre om și despre firea sa pamântească: nu s-a inventat nici un alt mijloc în afară de crucea lui Hristos pentru a o pune la respect! Putem să-i înfundăm în pușcării, dacă acolo le e locul, putem să le evităm „operele”, dacă așa credem de cuviință, putem să-i considerăm bolnavi și să-i tratăm ca atare, dar … firea, dragilor, treziți-vă, e de competența Altcuiva. E bine, chiar dacă uneori o facem prin gesturi ipocrite, să ne delimităm de astfel de fapte; e bine să educăm un alt mod de a gândi, în special când vine vorba despre respectul față de femeie și, în general, a ființelor vulnerabile în fața pohtelor unor prădători feroce capabili să vândă orice bob de omenie numai să câștige un ban cinstit nu. Dar nu e bine să uităm de firea omului, capabilă de tot ce e mai abject în lume. Căci fiecare dintre noi suntem nu la mai mult de un impuls distanță față de tot ce fundul iadului îi poate oferi acestei lumi în materie de depravare și dez-umanizare. Iar acesta nu-l iartă nici pe traficant, nici pe predicator, nici pe fotbalist, nici pe cineast. Cu o vale a neputiinței și deznădejdii fiecare îi e dator Jertfei Celui fără de păcat, care a venit între noi să mântuie lumea, nu s-o piardă.

Restul sunt politici, campanii, lacrimi, revolte și dări de socoteală. Bune și astea, dar insuficiente.

Omul nu ne surprinde. El este așa cum a fost încă de când a părăsit Grădina, iar noi n-ar trebui să fim surprinși de consecințele acestei realități. Dacă mai întâlnim câte un lucru surprinzător pe lumea asta, acela nu este datorat unor fapte precum cea a lui Weinstein, ci micilor acte de smerenie ale sfinților.

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s