Touch me not (if you can)


Orice gunoi poate fi numit capodoperă, vrednic de mari premii și de ropote de aplauze, atât timp cât e corect ideologic. O nouă dovadă în acest sens este Nu mă atinge-mă, un rahat curajos, pe lângă care, Hollywoodul cel rău și liberal, cu toate umbrele sale masochiste, străluce a bun simț și artă cinematografică de prim rang. E adevărat: vorbim despre o ideologie în absența ideilor, căci existența acestui film nu se justifică prin miza temei abordate – intimitatea, zic ei – cât prin „curaj”. Să nu credem cumva că Adina Pintilie tocmai a descoperit ceva nou și vrednic de spus despre subiect: cam tot cu erotismul este confundată intimitatea, nu e nimic nou în asta. În dicționarul cinematografic american „intimacy” și „hot” sunt cuvinte învecinate. Nu sunt genetic structurați pentru altceva, se pare. Dar n-au premiat (încă) o astfel de ideologie. În schimb, în Europa toate`s apă și pământ. Curajul, înțeles pur și simplu ca absența unui minim (bun) simț al proporțiilor și al unor sensuri care au zidit o civilizație, aceasta e ideologia Europei de astăzi. Nici o deosebire între acesta și curajul celui ce-și leagă un bolovan la gât și se aruncă în mare …

Noi, românii, să fim mândri de asta? Pen` ce? Am intrat în această transă a relevanței și nimeni, dar nimeni nu ne mai poate fura ce-i pus deoparte pentru noi, la căldurica lipsei de idei a veacului: iată că Vestul ne bagă în seamă. Ne topim de plăcere. Avem și noi cinema, se zice. E adevărat, trebuie să trecem, asemeni lui Jamal în Slamdog Millionaire, prin rahat până peste cap ca să punem mâna pe râvnitul premiu. Altfel nu se poate, altfel suntem nimeni. Numai că, spre deosebire de Jamal, care după grozava-i aventură, este spălat și readus la condiția de băiețel frumos și simpatic, noi rămânem botezați în zoaie, buni de paradă. Cu angajamentul niciodată rostit, dar înțeles de la sine, că nu ne vom ridica niciodată deasupra, spre a propune lumii și altceva, care să mărturisească frumusețe, nu prosteală. Căci frumosul nu e pentru noi, nu e de nasul nostru. Vestul știe să-și păstreze frumusețea orașelor, a peisajelor, în general a vieții trăite în armonie și înțelegere. Vestul știe ce să facă cu gunoaiele. Nouă ne rămâne să fim aplaudați în continuare pentru cât de jegoși suntem, de corupți sau de nesimțiți. Cu condiția să nu venim cu toate astea peste ei, decât periodic, atunci când ne invită, pentru a ne încasa premiile. Altfel, să ne vedem de căsuța noastră, eventual să le facem culoar celorlalți să ajungă acolo, căci a lor e Împărăția Cerurilor. Noi ne-am cam mâncat mălaiul, ne mulțumim cu urșii.

Reclame

3 gânduri despre “Touch me not (if you can)

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s