Una dintre cele mai mari ofense ce i se poate aduce unui om astăzi nu este să îi spui cine/ce este, nici să folosești un pronume greșit când i te adresezi, nici chiar să îi spui că încalcă prin modul său de viață nu`ș ce ordine divină. Ești scuzat, chiar și dacă îi uiți numele. Există însă ceva mai eficient, un păcat capital al relațiilor noastre afișate pe toți pereții lumii, un afront ce pare să nu cunoască granițe politico-ideologice, la fel de sigur în efectele-i pe cât este depravarea naturii umane: să-i spui omului că nu are dreptate, că opinia sa pe un anume subiect este greșită și că ar fi cazul să și-o revizuiască pe ici pe colo, prin părțile esențiale, pentru a recunoaște că tu ai dreptate și nu el. Aș, l-ai atins! L-ai nimerit acolo unde îl doare mai tare. Mai poți dormi noaptea?

E dezinformat. Nu poate pricepe sau – și cu asta garantat învârți și mai bine cuțitul în rană – nu vrea să priceapă. Și-a ales greșit tabăra. Faptele sunt evidente, argumentele de bun simț. Ah, și dacă vrei să asezonezi cu nițică sare acea rană deja deschisă, grabnic vărsătoriule de sânge, arată-i că e ipocrit, că opinia sa despre faptul că va fi soare astăzi este în flagrantă contradicție cu umbrela pe care o avea sub braț ieri.

Nu a înțeles ce ai vrut să spui. A citit printre rânduri, ți-a pus cuvinte în gură, nesimțitul. Așa ceva nu se permite. Tu ai comunicat limpede, concis, la subiect; el, în schimb, începe să facă asocieri aiuritoare și e confuz în exprimare. „Nu ai înțeles ce a am spus” e ca o înjurătură pe care poți să i-o aplici din scurt, lătrător, fără pic de milă, din moment ce încă expresia nu este taxată ca „limbaj licențios”. Cine se crede?

E un adevărat deliciu în comunicare să îi arăți interlocutorului tău că a generalizat într-un mod nepermis pe o anumită temă, folosindu-te de un exemplu anecdotic sau mai bine chiar de un meme bine meșteșugit. Touché! De regulă, astfel de argumente îl lasă fără răspuns. Dacă totuși reușește să contracareze la rându-i cu un instrument similar, poți să îl contrazici arătând că acesta este o excepție de la regula generală sau că interpretează într-un mod tendențios faptele, care, altfel, nu demonstrează nimic deosebit. Îl trimiți să mai învețe câte ceva, să se documenteze; o faci la început cu o condescendență împăciuitoare, ca să arăți ce bun creștin ești. Dacă nu vrea, dă-i unfriend, pentru că inadmisibil ca tu să ai astfel de prieteni, care gândesc atât de greșit despre lume și viață. Lasă-l ofensat și cu buzele umflate de ciudă. L-ai scos din lumea ta, el nu mai există decât într-o variantă de univers îndepărtată, una ipotetică precum multiversurile lui Hawking. Așa-i trebe.

Nu se dă greș nici cu ridiculizarea ideilor aproapelui, așezată trainic pe o condescendență regală a celui ce știe că ocupă un teren mai solid. Aceasta este ofensa catalizată de posibilul oprobiu public. Odinioară erau hainele demodate motivul bârfelor de la colț de stradă, între cei puși la patru ace cardinale, acum sunt opiniile greșite. O idee greșită aruncă în lume asupra celui ce i-a dat share un stigmat similar cu cel al pantalonilor rupți în fund sau al unui nenorocit de fir dus de la ciorap. Grijă mare!

Oamenii sunt flămânzi și însetați după dreptate zilele astea, și nu-i cine să-i sature, asta e. După dreptatea lor, să fie clar. Cu cât ne șuieră mai multe pe lângă ureche cu atât ținem mai mult să ni se recunoască pertinența argumentelor noastre bazate pe studii făcute de specialiști de mare încredere, obiectivi, neafiliați ideologic sau, acceptabil încă, aflați de partea bună a Forței. Dacă acest lucru nu se întâmplă suntem ofensați; asta este o problemă, pentru că dorim – nu-i așa? – să trăim într-o lume în care cu toții să ne simțim bine. Doar o viață avem de trăit: dacă nici în asta nu ni se dă dreptate, atunci unde, când, cine?

Ar trebui să avem cu toții dreptate, să interzicem contrazicerea. Ce fericiți am fi! Ce-i așa mare lucru? Tot ne-am ambiționat să construim o lume offence free, în care toate gropile căilor de comunicare vor fi astupate cu petale de trandafir. Iar asta-i ofensa cea mare, mama tuturor jignirilor ce-i pot fi aduse unui om, fie el religios, ateu, etnic sau de gen. Să terminăm odată cu Wainștanii delictelor de opinie! #șîio! Destul cu abuzurile! Până când?

Uite, ca să nu ziceți că nu fac eu primul pas: de acum încolo nu voi contrazice pe nimeni. Gata! Aveți dreptate, dragii mei calviniști și arminieni. Și voi, iubitorilor de Trump: omul e un înger (mă rog, există niște detalii anatomice care ne dau dureri de cap, dar nu mă voi crampona acum în acestea). Armele de foc sunt bune, cu ele se întreține pacea și liniștea lumii. Bicarbonatul de sodiu, da, vindecă complet cancerul și reglează nivelul colesterolului în sânge, asta pe lângă faptul că vindecă încă vreo duzină de boli încă în curs de descoperire. Votul contează. Microcipurile deja sunt programate să ne transfere sufletele în baza de date a Antichristului. Vă dau dreptate tuturor. Sunteți cu toții drepți în judecată …

… numai să-mi lăsați și mie un pic de dreptate, de pildă, să nu mă contraziceți atunci când zic că merita și Tom Cruise un Oscar la viața lui, dacă nu pentru Top Gun măcar pentru una din misiunile sale imposibile.

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s