De viață și de moarte


Între altele, frumusețea creștinismului stă în felul direct, onest și lipsit de floricele poetico-ideologice în care reușește să îl confrunte pe om cu problema morții. Da, moartea de care ne temem cu toții, fie că recunoaștem, fie că nu, moartea cu care fiecare dintre noi îi este dator privilegiului de a ne fi îmbarcat pe această corabie, fie și numai ca membri ai echipajului, că de turiști răsfățați în croaziere de lux, la all inclusive, nu e cazul.

Uităm de ea, între atâtea altele. De fapt, nu o uităm, doar îi ascundem duhoarea sub vise, dogme și proiecte în a căror sustenabilitate ne punem încrederea pentru „ce va fi după”. Plutește în aerul pe care îl respirăm, de asemenea, îndoiala celui ce nu-și poate imagina cum ar fi să i se întâmple asta tocmai lui. Ajunge zilei necazul ei: aici îi dăm dreptate Mântuitorului. Asupra celor veșnice vom reflecta altădată.

Oh, de-ar fi venit Hristos în lume ca să-i rezolve micile necazuri, să împartă moșteniri între frați, să-i vindece pe cei cu roșu în gât și să ne ofere în fiecare dimineață câte o pâinică proaspătă și un croissant pentru cafeluță! De ce nu, se înțelege că  într-un mod cât se poate de responsabil, ne-ar fi dat dezlegare la un păhărel din vinul cel bun și ar fi alungat iarna cea rea de pe meleagurile noastre încă din prime zile din ianuarie. N-am mai fi dus lipsă nici de pești, nici – aici plusez nebiblic – de fructe de mare. Un astfel de Hristos bun la toate n-ar fi fost ucis niciodată; l-am fi ținut între noi, i-am fi întins covorul roșu la toate întrunirile cele în care ne dăm cu lustru pe mărețele noastre opere, i-am fi umplut pereții de aprecieri. Ne-ar fi avertizat din timp asupra unor drame, precum cea a Barcelonei de aseară, poate ne-ar fi dat și niște ponturi bune pentru bursă. Nici una dintre campaniile electorale ale veacului n-ar fi fost o problemă pentru el.

Oh, de-ar fi venit să ne spună că suntem bine, s-o ținem tot așa! Dacă ne-ar fi încurajat să gândim pozitiv, să credem în puterile noastre că vom reuși! Dacă ar fi ținut-o fără contenire pe cât de valoroși suntem! Dacă ar fi fost un pic mai tolerant și corect politic!

Dar a venit să moară. Nu onorabil, în vreo bătălie, nici măcar ca un samurai, ci pe o cruce mizerabilă. A venit să sufere batjocurile celor de un neam cu el, spinii, biciurile romane, oroarea și rușinea crucii, răutatea noastră. Iar problemele omenirii au rămas în continuare nerezolvate: spuneți oricui vă v-a întreba că încă mai avem orbi în lume, și șchiopi, și leproși, și surzi. Iar oamenii continuă să moară pe capete, în timp ce evanghelia e mai mult vestită în zilele noastre bogaților, pentru a se îmbogăți mai vârtos. Cui folosește?

Ne-a spus că, deși știm să dăm lucruri bune copiilor noștri, suntem răi: la urma urmelor doar Tatăl e bun. Ne-a spus că singuri nu vom reuși nimic, în ciuda înșelătoarelor aparențe modelate pe o definiție îndoielnică a succesului. Ne-a spus că vom avea necazuri și că lumea ne va urî.

Apoi s-a luat la trântă cu moartea, biruind-o.

Așa, doar ca să nu ne mai fie frică.

Pentru că fricoșii au ocupat locurile cele mai de frunte la marele spectacol al osândirii.

Speranța noastră se întemeiază pe viață.

Unde ți-e boldul, hm?

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s